Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Fapte 9:20 - Biblia în versuri 2014

20 Și – plin de simțăminte noi – În sinagogi, el a vestit, La toți, și-a propovăduit Despre Iisus, spunând mereu, Că Îi e Fiu, lui Dumnezeu.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

20 și imediat a început să-L proclame pe Isus în sinagogi, spunând că este Fiul lui Dumnezeu.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

20 Și imediat a început să predice în sinagogi, spunând că Isus este Fiul lui Dumnezeu.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

20 Și îndată a început să predice în sinagogi despre Isus, că el este Fiul lui Dumnezeu.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Română Noul Testament Interconfesional 2009

20 Imediat a început să-l vestească pe Iisus în sinagogi şi să arate că El este Fiul lui Dumnezeu.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

20 Și îndată a început să propovăduiască în sinagogi că Isus este Fiul lui Dumnezeu.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Fapte 9:20
32 Iomraidhean Croise  

Toma răspunse: „Domnul meu! Domnul și Dumnezeul meu!”


Eu, cu Hristos, sunt răstignit, Și azi trăiesc… dar, de trăit, Nu mai trăiesc eu – să știți bine – Ci doar Hristos trăiește-n mine. În viața care o trăiesc Acum, în trup, împărtășesc Credința-n Fiul Cel pe care, Al nostru Dumnezeu Îl are, Cari m-a iubit și-apoi S-a dat, Pentru ca eu să fiu salvat.


Uimit, a zis Natanael: „O, Rabi! Văd prea bine eu, Că ești Fiul lui Dumnezeu – Al lui Israel Împărat!”


În Dumnezeu – cum am văzut – Neîncetat, S-a încrezut. Să-L scape, căci ne-a spus mereu, Că Fiu Îi e, lui Dumnezeu!”


Ispititorul, că-I slăbit, Grabnic s-a dus și I-a vorbit: „De ești Fiul lui Dumnezeu, Iată ce-ți voi propune eu: Să poruncești pietrelor – dacă În stare ești – pâini, să se facă!”


Pe al Său Fiu să Îl cinstiți, Ca nu cumva Să-L mâniați Și să pieriți pe-a voastră cale. Căci iată, gata-i să se-aprindă Mânia Lui și-atuncea, vale, Va curge și-o să vă cuprindă. Ferice e de toți cei care Vor face doar în acest fel, Ferice e de fiecare Dacă, mereu, se-ncrede-n El.


„Ce hotărăște Dumnezeu, Eu voi vesti, căci Mi-a vorbit În acest fel: „Ești Fiul Meu, Pe care azi L-am zămislit.


Scrie-i la îngerul pe care, În Tiatira-n frunte-l are Biserica: „Iată ce-a spus Fiul Părintelui de Sus; Privirile ochilor Lui Sunt ca și para focului; Picioarele Îi par să fie Ca și arama ruginie, Aprinsă și strălucitoare, Arsă în focul de cuptoare.


Iar duhul ce L-a-nsuflețit, Duh de sfințenie-i dovedit Și-I arătat prin el, mereu, Că Fiu Îi e, lui Dumnezeu, Prin învierea morților. Deci, Evanghelia, fraților, Vorbește de Hristos Iisus – Al nostru Domn – ce ne-a adus


Din Perga, și drumu-și urmară Până în Antiohia, Aflată în Pisidia. Acolo-n ziua de Sabat, În sinagogă, au intrat,


În Salamina – la Iudei – Cuvântul Domnului, prin ei, În sinagogă, S-a vestit. Cât timp au propovăduit, Acest Cuvânt, Iudeilor, Ioan le fuse slujitor.


Saul, mereu, se întărea Și, de rușine, îi făcea, Pe ai Damascului Iudei, Căci dovedise – printre ei – Cum că Iisus Cel răstignit Este Hristosul, negreșit.


Apă găsind, Famenu-a spus: „Cum pot fi oare-mpiedicat, A fi, acuma, botezat, Când iată, apă, am găsit?”


În carte. Însă, ce aveți, S-a scris, pentru ca să puteți A crede voi, cum că Iisus Este Hristos, care – de sus – Venit-a, că e viu mereu, Că Îi e Fiu lui Dumnezeu.


„Luați-L voi!” – zise Pilat – „Căci, nici o vină, n-am aflat, În El!” Iudei-au spus apoi: „O Lege, însă, avem noi Și, după Lege, omu-Acel E vrednic ca să moară! El, Pe Sine, S-a făcut, mereu, Că Fiu Îi e, lui Dumnezeu!”


Sutașul, cei care-L păzeau Și toți cei care se aflau, Pe deal, în preajma lui Iisus, Cuprinși de-o cruntă groază-au spus: „A fost, precum a zis mereu: A fost Fiul lui Dumnezeu!”


Azi, pentru noi – copiii lor – A împlinit-o – cum v-am spus – Prin învierea lui Iisus, Așa precum fusese zis Și cum, în Psalmul doi, stă scris: „Iată că Tu ești Fiul Meu, Pe care azi, L-am născut Eu.”


Dar Pavel și Barnaba-au stat, În fața lor, și-au cuvântat, Cu îndrăzneală: „Iată, noi, Cuvântul Domnului, la voi – Întâi de toate – L-am vestit. Dar pentru că nu L-ați primit – Și singuri dar, vă judecați Nevrednici ca să căpătați Veșnica viață – vă lăsăm Și, către Neamuri, ne-nturnăm.


Cu bine, au ajuns cei doi, Până-n Iaconia, și-apoi, În sinagogă, au intrat, Unde, astfel, au cuvântat, Încât mulțimea – de Iudei Și Greci – crezură ce-au spus ei.


Câteva zile. La Sabat, Noi, din cetate, am ieșit Lângă un râu, unde-am găsit Un loc, pe care l-am crezut, De rugăciune. Am șezut Jos, pe pământ, și am vorbit Femeilor ce le-am găsit Strânse acolo. Între ele –


Cum avea Pavel obicei, În sinagogă, a intrat, La rând, trei zile de Sabat Și, din Scriptură, le-a vorbit,


Pavel și Sila-au fost luați, Și-apoi, trimiși – de către frați – Noaptea, la Berea. Aici, ei, În sinagogă, la Iudei, Intrară, de cum au sosit.


În sinagogă, vorbea el, În fiecare dimineață, Iudeilor, iar, în piață, Celor pe care-i întâlnea.


Pavel vorbea, pentru Iudei, Și pentru Greci, neîncetat, În sinagogă, la Sabat.


Și la Efes. El i-a lăsat, Pe-nsoțitori, și a intrat, În sinagogă, la Iudei,


În urmă, Pavel a intrat, În sinagogă; a luat Cuvântul și, fără sfială, Vorbit-a, plin de îndrăzneală. Trei luni întregi, el a vorbit, Cu ei. Pe larg, s-a referit La lucrurile privitoare La-mpărăția viitoare, Cari este a lui Dumnezeu, Voind a-ndupleca, mereu, Pe cei care îl ascultau.


De a-L descoperi, în mine, Pe singurul Său Fiu ceresc, Ca, între Neamuri, să-L vestesc, N-am întrebat pe nimeni, iată.


Atuncea, Filip i-a vorbit: „Din toată inima, de crezi, Sigur că poți, să te botezi.”


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan