18 Când a văzut că tuturor, Doar prin punerea mâinilor Apostolilor, le e dat Duhul Cel Sfânt, a alergat Simon, la ei, și le-a adus Bani, ca să-i cumpere, și-a spus:
Cămile multe, Hazael A strâns și le-a luat cu el, Căci patruzeci a încărcat, Cu tot ceea ce s-a aflat – În a Damascului cetate – Mai bun, atunci. Daruri bogate, Lui Elisei, astfel, i-a dus, Precum al său stăpân i-a spus. Când a ajuns, l-a întrebat: „Prin mine, cel ce e-mpărat, În Siria, a glăsuit: „Oare, voi fi tămăduit, De boala mea?” Ce să-i spun eu, Lui Ben-Hadad, stăpânul meu?”
Voi toți Mă necinstiți mereu, În față la poporul Meu, Un pic de orz să dobândiți Sau niște pâine să primiți. Pe cei ce n-ar fi trebuit, Voi îi ucideți, negreșit, Și să trăiască-i faceți voi, Pe cei ce nu trebuie-apoi. Astfel, îi înșelați mereu, Pe cei ce sunt popor al Meu, Pentru că ei și-au însușit Minciunile ce le-ați rostit.”
Pe cei bolnavi, să-i vindecați, Iar pe cei morți să-i înviați. Veți curăța pe cei leproși Și draci, afară, vor fi scoși. Fără de plată ați primit, La fel trebuie dăruit!
Război zadarnic de cuvinte, Între toți cei stricați la minte, Cari sunt, de adevăr, lipsiți Și care sunt obișnuiți Ca în evlavie să creadă Că, un câștig, pot ca să vadă. De-astfel de oameni, tot mereu, Să te ferești tu, dragul meu.