Fapte 8:1 - Biblia în versuri 2014

¹ Saul, cu cei ce-avură-n plan Ca să-l ucidă pe Ștefan, Se învoise, negreșit. Din ziua ‘ceea, s-a pornit Prigoană, în Ierusalim, Contra Bisericii. Găsim, Astfel, pe credincioși, fugiți Și, prin Iudeea, risipiți, Precum și prin Samaria. Prigoanei – care bântuia Ierusalimu-n acel ceas – Apostolii, doar, au rămas,

Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

¹ Saul își dăduse acordul la uciderea lui Ștefan. Chiar în ziua aceea a izbucnit o mare persecuție împotriva bisericii din Ierusalim și toți, în afară de apostoli, s-au împrăștiat prin regiunile Iudeei și ale Samariei.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ Saul votase și el pentru omorârea lui Ștefan. Din acea zi s-a declanșat o mare persecuție împotriva comunității discipolilor (lui Cristos) din Ierusalim. Atunci toți ceilalți cu excepția apostolilor, s-au împrăștiat prin zonele Iudeeii și ale Samariei.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹ Și Saul era de acord cu uciderea lui. În ziua aceea, a început o mare persecuție împotriva Bisericii din Ierusalím și toți, în afară de apostoli, s-au împrăștiat prin ținuturile Iudeii și ale Samaríei.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹ Saul încuviinţase uciderea lui Ştefan, iar din ziua aceea a început o mare persecuţie împotriva Bisericii din Ierusalim. Toţi, în afară de apostoli, s-au împrăştiat prin ţinuturile Iudeii şi Samariei.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹ Saul se învoise la uciderea lui Ștefan. În ziua aceea, s-a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. Și toți, afară de apostoli, s-au împrăștiat prin părțile Iudeii și ale Samariei.

Fapte 8:1 Iomraidhean Croise

Neemia 6:3

Eu soli trimis-am și le-am spus: „Acum sunt prins cu o lucrare Ce se vădește foarte mare. Nu pot, la voi, să mă pogor, Să-mi părăsesc al meu popor, Căci știu că lucrul, negreșit – De voi pleca – va fi oprit.”

Daniel 6:10

Când Daniel a auzit Că împăratu-a iscălit Porunca, nu s-a-nspăimântat, Ci-n a lui casă a intrat. Odăile, în casă-aflate – Cele cari, sus, sunt așezate – Ferestre mari, în zid, aveau Și spre Ierusalim priveau. De trei ori, zilnic, Daniel Intra acolo și-apoi el Se închina lui Dumnezeu, Pe care Îl slujea mereu. El, laudă, Îi aducea Și rugăciuni de-asemenea, Precum făcuse mai ‘nainte, Fără să fi luat aminte La ceea ce a poruncit Chiar împăratul, negreșit.

Daniel 6:23

Pe dată, marele-mpărat, În suflet, mult s-a bucurat Și-a poruncit ca Daniel Să fie scos afară. El, Cu-atenție, l-a cercetat, Dar nici o rană n-a aflat Pe trupul său, căci tot mereu, S-a încrezut în Dumnezeu.

Matei 22:6

Ceilalți i-au prins pe robi, și toți Cei care-au fost la ei trimiși, Au fost bătuți și-au fost uciși.

Matei 23:34

De-aceea, Eu trimit, la voi, Proroci și înțelepți, și-apoi Și cărturari. Însă, aflați Că știu cum vor fi-ntâmpinați. Pe unii o să-i omorâți, Pe alții o să-i răstigniți; În sinagogi, pe-alți-i veți bate, Și-apoi, din cetate-n cetate, Pe toți o să îi prigoniți, Căci trebuie ca să plătiți Pentru întreaga voastră vină.

Matei 5:13

„Sunteți sarea pământului; Dar, prin pierderea gustului, Sarea mai poate săra, oare? Desigur nu! Atunci ea are Să fie-afară aruncată Și în picioare-apoi călcată.

Ioan 15:20

Să v-amintiți de vorba Mea: „Robul, nicicând, nu e mai mare Decât stăpânul”. Prin urmare, Dacă am fost Eu prigonit, La fel, și voi veți fi pățit; Dacă cuvântul Mi-l păzesc, Și pe al vostru-l împlinesc.

Ioan 16:2

Din sinagogi, fără vreo vină Veți fi goniți; ba o să vină Vremea, când crede-va oricine, Că dacă vă ucide-i bine, Că el, o slujbă, a adus, Lui Dumnezeu, când v-a răpus.

Fapte 1:8

Putere, veți primi apoi, Când Duhul Sfânt o să coboare, Din ceruri, peste fiecare, Și-n felu-acesta, întăriți, Martorii Mei, aveți să fiți, Aici, chiar unde ne găsim – Adică în Ierusalim – Precum și în toată Iudeea, Samaria, iar – după-aceea – Pe-ntinderea pământului, Până la marginile lui.”

Fapte 13:1

Pe-atunci, Biserica avea, Acolo-n Antiohia, Niște învățători, precum Și-unii proroci. Iată-i acum: Barnaba, Simon – poreclit Și Niger; Luciu – cel venit De la Cirene; i-a urmat Cel cari Manaen s-a chemat – Acesta a copilărit Cu Saul și cu cel sortit A fi-n Iudeea împărat Și cari, Irod, a fost chemat.

Fapte 13:36

Așa cum fost-a rânduit De Domnul, David a slujit Celor din vremea sa. Apoi, El a murit și, înapoi, Pământului, fusese dat. Lângă părinți, înmormântat, A fost cuprins de putrezire.

Fapte 2:47

Oriunde se aflau, mereu, Îl lăudau pe Dumnezeu. Întreg norodul îi iubea, Iar Domnul, ne-ncetat, sporea Numărul lor, cu noi veniți, Cari și ei fost-au mântuiți.

Fapte 22:20

De-asemeni, le e cunoscut Cum că atunci când s-a vărsat Al lui Ștefan sânge, mi-am dat Încuviințarea, să-l omoare, Cu pietre, pe acela care Martor Ți-a fost. Eu am păzit – Așa precum m-am învoit – Hainele celor ce-l loveau, Cu pietre, și îl omorau.

Fapte 26:10

Tot împotriva lui Iisus Și-al Numelui Său. Chiar m-am dus, Pân’ la Ierusalim. Îndat’, Pe mulți sfinți, i-am întemnițat, Căci preoții cei mai de seamă Mi-au dat puterea. Fără teamă, Eu, votul, mi l-am dăruit, La moarte, când i-au osândit.

Fapte 5:18

Și-n temniță i-au aruncat, Pe-apostoli. Dar, un mesager

Fapte 5:20

După ce-i slobozi: „Plecați! În Templu, să vă așezați Și să vestiți – poruncă este! – Cuvintele vieții aceste,

Fapte 5:33

Când aste vorbe-au auzit, Tăiați, la inimi, s-au simțit Și-au căutat un mod în care Ar fi putut să îi omoare.

Fapte 5:40

Cuvintele i-au auzit, Întreg Soborul a sfârșit Prin a îl asculta. Apoi, Pe-apostoli i-au chemat ‘napoi; Să-i bată cu nuiele-au pus, Iar după ce-n al lui Iisus Nume, opritu-i-au să-nvețe, Norodul și să dea povețe, I-au slobozit. Ei au plecat,

Fapte 7:38

Moise acesta e acel Ce-n mijlocul lui Israel – Cu îngerul cari i-a vorbit De pe Sinai și însoțit De-ai noști’ părinți – a căpătat Cuvinte vii și ni le-a dat Nouă apoi. Dar, cum se știe,

Fapte 7:54

Când aste vorbe-au auzit, Tăiați, pe inimi, s-au simțit Și-au început ca să scrâșnească Din dinți, gata să îl lovească.

Fapte 7:58

Ștefan fu scos, apoi, afară Din cetățuie. Au luat Pietre, cu toți, și-au aruncat În el, până când a murit. Aceia care l-au lovit – La haine – pază, au lăsat, Pe-un om cari, Saul, s-a chemat.

Fapte 8:14

Apostolii, care – cum știm – Rămaseră-n Ierusalim, Când veștile le-au auzit – Cum că-n Samaria, primit Este al Domnului Cuvânt – Găsiră că potriviți sânt, Să meargă, în acel ținut, Ioan și Petru. Au făcut,

Fapte 8:2

Să-i facă față. Mai erau Și-alți oameni, care se temeau, De Dumnezeu. Ei l-au luat, Pe Ștefan, și l-au îngropat Cu jale și cu tânguire.

Fapte 8:4

În acest timp, creștini-acei Care, prin jur, s-au risipit, Cuvântu-au propovăduit.

Fapte 8:5

Printre Samariteni, s-a dus Filip, vorbind despre Iisus.

Fapte 9:31

Biserica se bucura, Căci pace, peste tot, era: Liniștea se-ntindea-n Iudeea, Samaria și Galileea. Biserica, astfel, creștea Și, sufletește, se-ntărea, Umblând în frica Domnului. Cu ajutorul Duhului Cel Sfânt, în număr, se sporise, Căci, în scurt timp, se înmulțise.

Romani 1:32

Cu toate că ei știu prea bine Că plata ce li se cuvine – Cum hotărât-a Dumnezeu – E moartea, totuși, tot mereu, Astfel de lucruri, săvârșesc. Ba mai mult: buni, ei îi găsesc – Vădindu-se pe al lor plac – Pe toți acei care le fac.”

Filipeni 1:12

Vreau să vă spun, dragii mei frați, Căci trebuie ca să aflați Că-mprejurările în care Mă aflu, în a mea lucrare, Făcut-au ca, necontenit, Ceea ce-am propovăduit – Adică Evanghelia mea – Câștig să poată a avea Și să înainteze bine.

Evrei 11:27

Din al Egiptului ținut, Fără ca să se fi temut De împărat, el a ieșit, Tot prin credință, negreșit; De neclintit, s-a arătat A fi, în ea, neîncetat, De parcă el L-ar fi văzut, Pe Cel ce este nevăzut.