Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Fapte 6:11 - Biblia în versuri 2014

11 Ei, câțiva oameni, au tocmit Să zică: „Noi l-am auzit, Cum a vorbit, hulind, mereu, Pe Moise și pe Dumnezeu.”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

11 Atunci au instigat niște bărbați care să spună: „Noi l-am auzit rostind cuvinte blasfemiatoare împotriva lui Moise și împotriva lui Dumnezeu!“.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Atunci au vorbit (în secret) cu niște oameni, învățându-i să zică: „Noi l-am auzit (pe Ștefan) pronunțând cuvinte blasfematoare împotriva lui Moise și împotriva lui Dumnezeu!”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Atunci i-au pus pe niște bărbați să spună: „L-am auzit pe acesta rostind cuvinte de blasfemie împotriva lui Moise și împotriva lui Dumnezeu”.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Română Noul Testament Interconfesional 2009

11 Atunci au pus nişte oameni să spună: „L-am auzit rostind cuvinte de hulă împotriva lui Moise şi a lui Dumnezeu!”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Atunci au pus la cale pe niște oameni să zică: „Noi l-am auzit rostind cuvinte de hulă împotriva lui Moise și împotriva lui Dumnezeu.”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Fapte 6:11
28 Iomraidhean Croise  

„Nu-mprăștia zvonuri aflate Și care nu-s adevărate. Cu cel rău, să nu te unești Și-apoi strâmb să mărturisești Spre-a scoate, din cuvântul tău, Folos – în urmă – omul rău.


Proroci și preoți au venit În fața lor și au vorbit, Ca să-i audă tot soborul De căpetenii și poporul Care fusese adunat: „Omul acesta-i vinovat! De moarte-i vrednic, negreșit, Pentru că el a prorocit Contra cetății ăsteia Și-a Templului, de-asemenea. Martori la ceea ce-am spus noi, De bună seamă sunteți voi, Căci toată lumea-a auzit Cuvintele ce le-a rostit, Aicea – chiar în acest loc – Omul acesta, zis proroc!”


El a pornit atunci de-ndată, Spre poarta care e chemată Drept „a lui Beniamin”, păzită De-o strajă-anume rânduită. Când l-a zărit acela care Era în strajă cel mai mare, Grabnic în față i-a ieșit Și-n felu-acesta i-a vorbit: „Eu văd, prea bine, că tu vrei Să mergi la oastea de Haldei!” Ireia, se numea cel care Era în strajă cel mai mare. Fecior i-a fost lui Șelemia Și-asemeni și lui Hanania.


Cel care-n nebunia lui, Va blestema, al Domnului Sfânt Nume, fi-va pedepsit: Cu pietre, trebuie lovit, De către-ntreaga adunare, Până când omu-acela moare. Oricine-ar fi omul acel – Străin sau băștinaș – la fel, Dacă pe Domnul L-a hulit, Are să fie pedepsit.


Legea, prin Moise, ni s-a dat; Har și-adevăr am căpătat, Acuma, prin Hristos Iisus.


Se vor purta, astfel, cu voi, Căci nu Ne-au cunoscut, pe Noi – Nici pe-al Meu Tată, nici pe Mine.


Lui Moise, Domnul i-a vorbit; Însă, de unde a venit Acesta, nimenea nu știe.”


Căci Moise, din vechime, are Oameni ai săi, și-n fiecare Sabat, îl propovăduiesc, În sinagogi, când îl citesc.


Și în batjocură-l luau. Pavel, atunci, și-a scuturat Haina, de praf, și-a cuvântat: „Al vostru sânge o să cadă, Pe capul vostru. Să se vadă Că sunt curat! De-acum, mereu, La Neamuri, mă voi duce eu.”


Strigând: „Bărbați Israeliți! Dați-ne, grabnic, ajutor! Iată, acest înșelător, E cel cari propovăduiește, În toată lumea, și vorbește, Mereu, contra norodului Și împotriva Legii lui Și a locașului în care Ne-am strâns acum, cu mic, cu mare. Ba, mai mult încă: a băgat, În Templu, Greci; și a spurcat Locașul sfânt.” Ei au văzut,


Ca să le fie acordat Un mic hatâr: oști să se ducă Și, la Ierusalim, s-aducă Pe Pavel cel întemnițat. În ăst fel, ei au încercat A-ntinde-o cursă, căci acum, Voiau a-l omorî pe drum.


Atunci când Pavel a venit, Iudeii toți, care-au sosit De la Ierusalim, s-au dus Și, împotrivă, i-au adus Învinuiri multe și grele. Însă, nici una dintre ele, Nu au putut s-o dovedească.


I-am pedepsit, adesea, eu, În sinagogi, voind mereu Să-i fac pe-aceștia să hulească, Iar în pornirea-mi nebunească, Am prigonit pe orișicine, Chiar și-n cetățile străine.


Dar truda lor era în van, Căci nu puteau ei a se pune, Cu-a lui Ștefan înțelepciune, Cu Duhul care-l însoțea Întotdeauna, când vorbea.


Aceste vorbe au stârnit Gloata, cu care s-au unit Bătrâni și cărturari. Furioasă, Ascultând vorba mincinoasă, Mulțimea, pe Ștefan, a pus, Mâna și, la Sobor, l-a dus.


Pe dată, martori mincinoși Au fost găsiți, și-n față scoși, Ca să depună mărturie: „Iată, așa precum se știe, Oricând și-oriunde se găsește, Doar hule, acest om rostește, În contra locului cel sfânt,


De ce nu facem, rău, doar noi, Și s-așteptăm binele-apoi, Așa precum pretind cei care Spun, despre noi – de fiecare – Doar rele, oriunde s-au dus, Și zic că noi așa am spus? Pe acești oameni îi așteaptă, De-acuma, o osândă dreaptă.”


Măcar că, înainte – eu – Un hulitor am fost, mereu, Am fost un batjocoritor Și un aprins prigonitor, Căci prin tot ceea ce făceam – Adică-n ceea ce lucram – În marea mea necunoștință Trudeam, numai, în necredință!


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan