Fapte 5:5 - Biblia în versuri 2014

⁵ Când vorbele i-a auzit, Jos a căzut și a pierit. O mare frică i-a umplut, Pe-aceia care au văzut Tot ceea ce s-a întâmplat.

Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

⁵ Când a auzit Ananias aceste cuvinte, a căzut și și-a dat suflarea. O mare frică i-a cuprins pe toți cei ce auziseră aceste lucruri.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁵ După ce a auzit aceste cuvinte, Anania a căzut și a murit. Apoi toți cei care ascultau aceste lucruri, au experimentat un accentuat sentiment de frică.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁵ Auzind Ananía cuvintele acestea, a căzut și și-a dat duhul. Atunci o mare teamă i-a cuprins pe toți cei care auzeau.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁵ Când a auzit Anania cuvintele acestea a căzut fără suflare; şi o mare frică i-a cuprins pe toţi cei ce au auzit.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁵ Anania, când a auzit cuvintele acestea, a căzut jos și și-a dat sufletul. O mare frică a apucat pe toți cei ce ascultau aceste lucruri.

Fapte 5:5 Iomraidhean Croise

2 Regi 2:24

S-a mâniat, la vorbele Pe care i le-au aruncat, S-a-ntors și-apoi i-a blestemat, În Numele Domnului Sfânt. Îndată, la al său cuvânt, Dintr-o pădure au ieșit Doi urși, care s-au repezit Către acei copii și-apoi, Ucis-au patruzeci și doi.

1 Cronici 13:12

Acest fapt fost-a în măsură, Pe David să-l neliniștească Și teama-n sine-i să se nască. De-aceea, el, înspăimântat, În acea zi, s-a întrebat: „Cum să aduc, la mine, eu, Chivotul de la Dumnezeu?”

1 Cronici 15:13

Pentru că nu ați fost și voi Întâia dată, lângă noi, Aflați că Domnul ne-a lovit, Fiindcă am nesocotit Legea, și nu L-am căutat Așa precum ne-a învățat.”

Psalmi 119:120

De a Ta frică, bunăoară, Întregul trup mi se-nfioară, Iar carnea-mi este-nspăimântată De a Ta dreaptă judecată.

Psalmi 64:9

Cuprinsu-i-a pe toți, de-ndată, Mărturisind cu frică: „Iată Ceea ce face Dumnezeu.” Ei recunosc astfel, mereu, Că e lucrarea Domnului Și văd puterea mâinii Lui!

Ieremia 5:14

„Cel care-i Domn al oștilor, Atuncea când i-a auzit, În felu-acesta a vorbit: „De ce-ați zis acest lucru? Iată, Cuvântul Meu îl fac – de-ndată – În gura ta, foc arzător Care va arde ăst popor!

Езекиел 11:13

Pe când acolo mă aflam Și-n felu-acesta proroceam, Pieri Pelatia, cel care, Părinte, pe Benaia-l are. Când lucru-acesta l-am văzut, Jos, la pământ, eu am căzut, Strigând la Domnul Dumnezeu: „Ah! Doamne, Dumnezeul meu! Vei nimici, în acest fel, Ce-a mai rămas, din Israel?”

Levitic 10:3

Către Aron – fratele lui – Moise a zis: „Al Domnului Cuvânt, acum, s-a împlinit, Căci El a spus: „Voi fi sfințit De către-acela care vine Să se apropie de Mine Și proslăvit am să fiu Eu, În fața la poporul Meu.” Aron, când aste le-a văzut, N-a zis nimic, doar a tăcut.

Fapte 13:11

Acum, mâna lui Dumnezeu, Are să te apese greu: O vreme, orb, vei rămânea Și soarele, nu-l vei vedea!” Din cer, o ceață-ntunecată Căzut-a peste el, îndată, De-a trebuit ca să găsească Pe cineva, să-l însoțească.

Fapte 2:43

De frică, plini, cu toți erau, Iar, prin apostoli, se făceau Minuni și semne, ne-ncetat.

Fapte 5:13

Dar nimeni nu a cutezat Ca să se fi apropiat – Dintre ceilalți – de a lor ceată. Doar gloata era încântată Și-i lăuda, în gura mare;

1 Corinteni 4:21

Deci, ce voiți, acum, a-mi cere? Vreți, cu nuiaua, ca să vin, Sau, de iubire, să fiu plin Și de acel duh de blândețe, Prin care să vă dau povețe?”

2 Corinteni 13:10

De-aceea – până când nu viu – Aceste lucruri, vi le scriu, Pentru că nu vreau, când sosesc, Ca să ajung să folosesc, Apoi, asprimea, potrivit Puterilor ce le-am primit Eu, de la Domnul, spre zidire Și nicidecum spre năruire.”

2 Corinteni 13:2

Precum v-am spus, a doua oară Când ne-am văzut, azi, vă spun iară, Că dacă ați păcătuit Mai înainte, negreșit, Pe nimeni, n-am să cruț apoi, Când am să mă întorc, la voi.

2 Corinteni 7:11

Căci uite – după cum văd eu – Tristețea, de la Dumnezeu, A scuturat a voastră fire. Și ce mai dezvinovățire! Ce frământare a trezit! Ce frică mare v-a lovit! Și iată ce dorință-aprinsă, Precum și-o râvnă neînvinsă! Și ce pedeapsă, mai apoi! În toate, arătat-ați voi, Că, în astă privință, stați, În fața Domnului, curați.

Deuteronom 13:11

Să faci așa – de bună seamă – Ca tot poporul să se teamă Și ca să nu mai îndrăznească Nicicând apoi, să săvârșească Fapte de-acelea, socotite A fi, mereu, nelegiuite.”

Deuteronom 21:21

Pietre să fie adunate, Iar cei cari fi-vor în cetate, Cu ele-apoi, să îl lovească, Pân’ are să se prăpădească. Să-nlături, din mijlocul tău – În felu-acesta – orice rău. Israelul – de bună seamă – Va auzi și-o să se teamă.”

Iosua 22:20

Iată Acan – acela care, Părinte, pe Zerah, îl are – N-a săvârșit un greu păcat Atuncea când a încălcat Porunca dată, cu privire, La lucruri cari, spre nimicire, Le hotărâse Domnul? El Nu a adus, în acest fel, Toată mânia Domnului, Peste întreg poporul lui? Pentru păcatul săvârșit, Nu numai el a fost lovit; Căci au pierit atunci, cu el Mai mulți copii, din Israel.”

Revelația 11:13

Peste pământ, s-a abătut, Atuncea, un cutremur mare, Cari, să dărâme-a fost în stare, A zecea parte, din cetate. Dintre ființele aflate Atunci, acolo, șapte mii S-au șters, din rândul celor vii. Oamenii care au scăpat S-au îngrozit și slavă-au dat, Acelui care e, mereu, Al cerurilor Dumnezeu.

Revelația 11:5

Dacă încearcă cineva, Ca să le facă rău, cumva, Din gură, ei vor scoate foc Și mistuiți vor fi, pe loc, Vrăjmașii lor; căci negreșit, Aceia cari vor fi dorit, Rău să le facă celor doi, În ăst fel, vor pieri apoi.