Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Fapte 5:3 - Biblia în versuri 2014

3 Apostolilor, la picioare. Petru i-a zis, plin de-ntristare: „O, Anania, ce-ai făcut? De ce, Satana ți-a umplut, Inima, ca să minți, acum, Pe Duhul Sfânt? Să spui dar, cum, Prețul acelei moșioare, Tu l-ai ascuns? Nu era, oare,

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

3 Petru i-a zis: „Ananias, de ce ți-a umplut Satan inima ca să-L minți pe Duhul Sfânt, păstrând pentru tine o parte din prețul terenului?

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Petru i-a zis: „Anania, de ce i-ai permis lui Satan să te determine să îl minți pe Spiritul Sfânt al lui Dumnezeu ascunzând o parte din bani?

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Atunci, Petru i-a zis: „Ananía, de ce ți-a umplut Satana inima ca să-l minți pe Duhul Sfânt și să reții din prețul ogorului?

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Română Noul Testament Interconfesional 2009

3 Dar Petru i-a spus: „Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să-l minţi pe Duhul Sfânt şi să păstrezi ascunsă o parte din preţul pământului?

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ți-a umplut Satana inima ca să minți pe Duhul Sfânt și să ascunzi o parte din prețul moșioarei?

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Fapte 5:3
25 Iomraidhean Croise  

Și-acum tu zici: „Domnul ce știe? Oare, în stare o să fie, Prin întunericul de nori, Să-i judece pe muritori?


E, pentru om, o cursă mare, Să facă-n pripă – când cuvântă Grăbit – o juruință sfântă Și după ce-a făgăduit Doar, să-și dea seama cea vorbit.


Dacă făcut-ai, cu credință, Lui Dumnezeu, vreo juruință, Ai grijă să nu zăbovești, Ci grabnic să o împlinești Căci Lui nu-I plac – să iei aminte – Acei care-s lipsiți de minte. De-aceea îți zic: te grăbește Și, ce-ai jurat, înfăptuiește!


Vai de cei care-și vor ascunde Planul, crezând că nu pătrunde Domnul, în înțelesul său! Vai de acei care fac rău Și cred că faptele făcute În întuneric nu-s știute, Zicând: „Ne vede cineva?”, Sau „Știe cineva, ceva?”.


Dar oare, poate cineva, În loc ascuns să stea, cumva, Fără ca să pot să-l văd Eu?” – Întreabă Domnul Dumnezeu. „Nu umplu Eu acest pământ Și cerurile, câte sânt?


„Tot Efraimul – bunăoară – Doar cu minciuni mă înconjoară, Iar cu-nșelătorii, la fel, Mă împresoară Israel. Cât despre Iuda, iată-l dar, Precum că e tot un hoinar, Față de Domnul Dumnezeu Cel sfânt și credincios, mereu.”


„Atunci când întâmpla-se-va Că o să-I facă cineva, O juruință, Domnului, Să-și împlinească-n fața Lui, Cuvântul pe cari l-a rostit, Tot ceea ce-a făgăduit.”


Cuvântul cari o să vorbească De-mpărăția cea Cerească, Dacă de-un om e auzit, Ne-nțelegându-L, negreșit, De diavol, îi va fi luat, Iar omul e asemănat Cu boabele de lângă drum.


Satan a hotărât să plece, La unul din cei doisprezece – La cel care iubea mult banul – La Iuda, zis Iscarioteanul.


La cină-apoi, în gând – cel rău – A pus, în ucenicul Său – În Iuda, zis Iscarioteanul, Ce-a fost fiul lui Simon – planul Ca să Îl vândă, pe Iisus.


Când Iuda – bucățica dată, De Domnul – o luă, îndată, În el, Satana a intrat. Iisus, atunci, a cuvântat: „Fă, repede, ce-ai de făcut!”


Și-apoi, din prețul dobândit, S-au înțeles de au oprit O parte. Restul l-a adus Chiar Anania, și l-a pus,


Moșia ta, de n-o vindeai? Tu crezi, oare, că nu puteai Să faci, numai ceea ce vrei – După-al tău plac – cu prețul ei? În inimă-ți, cum s-a putut, Astfel de gând, de s-a născut? Nu minți pe oameni – îți spun eu! – Ci tu Îl minți pe Dumnezeu!”


„V-ați înțeles deci, între voi Și, Duhul Domnului, voiți – Acuma – să Îl ispitiți? Acei care l-au îngropat, ‘Nainte doar, pe-al tău bărbat, La ușă sunt – ia seama bine! – Și te vor duce și pe tine!”


„Dacă vei face-o juruință, Lui Dumnezeu, să-ți dai silință Să împlinești, precum ai zis, Tot ceea ce vei fi promis, Căci Dumnezeu – fără-ndoială – O să îți ceară socoteală Și-ajungi apoi, că vinovat Te pomenești, pentru păcat.


Supuși, lui Dumnezeu, să-i fiți. Împotrivirea, cu tărie, Față de diavol să vă fie, Pentru că diavolul, apoi – La rându-i – va fugi de voi.


Întotdeauna, treji să stați, Atenți să fiți și să vegheați, Căci diavolul, care-i mereu, Al vost’ potrivnic, ca un leu – Care răcnește-nfuriat – Vă dă târcoale, ne-ncetat, Și caută-n orice clipită, Pe cineva, ca să-l înghită.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan