„Nici gând! Să fie blestemat Acela ce s-a arătat Înșelător, acela care – Deși în a lui turmă are Vite de parte bărbătească – Drept jertfă o să-I dăruiască Lui Dumnezeu, vita pe care O știe că beteșug are. Eu sunt un mare Împărat. Numele Meu e-nfricoșat Printre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.
Prea bine știe fiecare, Precum că într-o casă mare, Pe lângă vasele aflate Din aur sau argint lucrate, Vase din lemn, de-asemeni, sânt Și-apoi și vase de pământ. Stăpânul dă, la fiecare, Anume întrebuințare: Unele-s vase făurite Doar ca să fie folosite Pentru lucrări de cinste, iară, Altele sunt pentru ocară.
Apoi, au fost ai ei bărbați Aleși, la fel: cel ce-a ieșit La sorți, Acan, era numit. Tată, pe Carmi, îl avea, Pe Zabdi și de-asemenea Și pe Zerah. Precum se știe, Din a lui Iuda seminție, Se pogora Acan acel, În tabăra lui Israel.