4 Dar mulți din cei ce-au auzit Cuvântul care-a fost vestit, S-au încrezut în spusa lor. Astfel, al credincioșilor Rând a sporit și, numărați, Au fost cam cinci mii de bărbați.
În vremea care o să vie, Nicicând, toiagul de domnie, Nu se va-ndepărta de el. La fel va fi și cu acel Toiag de cârmuire, care, El îl va ține la picioare, Până când Șilo se ivește” – Numele Lui se tălmăcește „Mesia”. „De cuvântul Lui, Popoarele pământului – În vremile ce au să vie – Vor asculta, în veșnicie.
Când acel timp o să sosească, Doar astfel o să se vorbească: „Dreptatea-n Domnul se găsește. Puterea-n El doar locuiește. Le El vin cei ce-s mâniați Pe El și fi-vor înfruntați.
De-aceea, parte-I fac, să stea Cu toți cei mari alăturea – Cu cei puternici, o să poată Ca să împartă prada toată – Pentru că Însuși El S-a dat La moarte și-a fost așezat În rând cu cei ce se vădeau Că făr’delegi doar săvârșeau – Și-astfel, asupra Lui era, Atunci, păcatul multora – Și pentru că El S-a rugat Spre a-l scăpa pe vinovat.”
Acei ce-i ascultau vorbirea, Primindu-i propovăduirea, Îndată, s-au și botezat Și astfel, s-au adăugat, Atuncea, la numărul lor – La cel al ucenicilor, Fiind, în rândul, lor cuprinși – Aproape de trei mii de inși.
Oriunde se aflau, mereu, Îl lăudau pe Dumnezeu. Întreg norodul îi iubea, Iar Domnul, ne-ncetat, sporea Numărul lor, cu noi veniți, Cari și ei fost-au mântuiți.