Fapte 3:25 - Biblia în versuri 2014

²⁵ Iar voi sunteți copiii lor, Sunteți fiii prorocilor Și ai acestui legământ Făcut de Dumnezeu Cel Sfânt Când, lui Avram, El i-a vorbit: „Iată că ți-am făgăduit Că neamurile lumii, toate, În tine-s binecuvântate.”

Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

²⁵ Voi sunteți fiii profeților și ai legământului pe care l-a încheiat Dumnezeu cu strămoșii voștri, când i-a spus lui Avraam: «Prin urmașul tău vor fi binecuvântate toate națiunile pământului!».

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁵ Voi sunteți descendenții profeților și ai legământului pe care l-a făcut Dumnezeu cu strămoșii noștri. El zisese lui Avraam: «Toate națiunile pământului vor fi binecuvântate prin descendentul tău!».

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁵ Voi sunteți fiii profeților și ai alianței pe care Dumnezeu a încheiat-o cu părinții voștri când i-a spus lui Abrahám: «Prin descendența ta vor fi binecuvântate toate familiile pământului».

Română Noul Testament Interconfesional 2009

²⁵ Voi sunteţi fiii profeţilor şi ai legământului pe care l-a încheiat Dumnezeu cu părinţii voştri, când i-a spus lui Avraam: În sămânţa ta vor fi binecuvântate toate neamurile pământului.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁵ Voi sunteți fiii prorocilor și ai legământului pe care l-a făcut Dumnezeu cu părinții noștri, când a zis lui Avraam: ‘Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânța ta.’

Fapte 3:25 Iomraidhean Croise

Geneza 12:3

Voi binecuvânta pe cei, Care, la rândul lor, și ei, Mereu, te-au binecuvântat. Dar o să fie blestemat, Necontenit, omul acel Care te-a blestemat și el.”

Geneza 17:19

Dar Dumnezeu a cuvântat: „Află căci, cu adevărat, Sara, un fiu, are să nască. Isac are să se numească. Iar legământ voi încheia Cu el și-apoi cu aceia

Geneza 18:18

Oricum, el fi-va un neam mare. Voi binecuvânta în el, Pe orice neam, de orice fel.

Geneza 20:7

Acum, dă omului nevasta Și-ai să eviți, astfel, năpasta. El e proroc și, pentru tine, Se va ruga să-ți fie bine. Numai așa, nu vei muri. De nu i-o dai, toți veți pieri: Și tu și toată casa ta!”

Geneza 22:18

Iar pe pământ, orice popor, În tine-i binecuvântat, Pentru că tu ai ascultat Porunca Mea” – îngerul spuse.

Geneza 26:4

Pe tine-am să te înmulțesc – Cât stelele, am să te cresc. Ținuturile-acestea, toate, Seminței tale, vor fi date; Iar neamurile câte sânt – De către Mine – pe pământ, În tine-s binecuvântate. Răsplată sunt, aceste toate,

Geneza 28:14

Căci iată, am găsit cu cale, Să-ți înmulțesc sămânța. Ea Va fi precum e pulberea. Te vei întinde-n asfințit, La fel de mult și-n răsărit; Și-n miazăzi asemenea, Și-n miazănoapte. Vor avea, În tine, binecuvântare, Ale pământului popoare.

1 Cronici 16:16

Să v-amintiți, de-asemenea, De legământul ce-l avea Cu-Avram, de al Său jurământ Făcut cu Isac, pe pământ.

1 Cronici 16:17

Lui Iacov, lege, i-a făcut Și-un legământ, El a avut Cu Israel, zicându-i: „Iată,

Neemia 9:8

În a lui inimă-ai privit Și-n ea, Tu ai descoperit Credincioșie. Ai văzut Lucrul acesta și-ai făcut Un legământ cu el, de-ndată, Spunând că lui îi va fi dată – Și-asemenea urmașilor – Pământul Canaaniților, Al celor care sunt Hetiți Și Amoriți și Fereziți Și cel al Iebusiților, Precum și-al Ghirgasiților.

Psalmi 22:27

Pământu-ntreg va ști de El Și toți se vor întoarce-astfel, La Dumnezeul nostru tare. Toate familiile care Se află pe acest pământ, În fața Domnului Cel Sfânt Veni-vor ca să se închine În vremea care grabnic vine.

Psalmi 96:7

Familiile de popoare, Cinste și slavă fiecare Să Îi aducă Domnului!

Luca 1:72

Astfel, arată Dumnezeu, A Sa-ndurare, tot mereu, Celor care părinți ne sânt: Își ține al Său legământ,

Fapte 13:26

Deci, fraților – care, de neam, Sunteți din fiii lui Avram – Precum și voi care, mereu, Teamă aveți, de Dumnezeu, Am să vă dau, acum, o veste: Cuvântul mântuiri-aceste, Vouă v-a fost trimis! Noi știm

Fapte 2:39

A fost astă făgăduință, Făcută oricărei ființă, Din lume: ea e pentru voi, Pentru copiii voștri-apoi, Și pentru toți cari, pe-al lor drum, Departe sunt, de ea, acum, În orișicât va fi de mare Numărul celora pe care O să îi cheme Dumnezeu, La El, prin vremuri, tot mereu.

Romani 15:8

„Hristos fusese, fraților, Într-adevăr, un slujitor Pentru tăierea împrejur, Spre-a dovedi, celor din jur, Credincioșia Domnului Și-a întări cuvântul Lui – Adică ce-a făgăduit Părinților, necontenit –

Romani 4:13

„Făgăduința Domnului, Pentru Avram și toți ai lui – Pe baza cărei, avem știre, Că lumea-i fi-va moștenire – Într-adevăr, n-a fost făcută Pe baza Legii, ci ținută Numai pe-acel temei pe care, Neprihănirea doar îl are Și care este dobândită Printr-o credință dovedită.

Galateni 3:16

Făgăduințele știute, Au fost, „pentru Avram, făcute, Și pentru cei cari au să vie, Urmând, sămânța lui, să fie.” Nu zice „și semințelor” (Ca și cum, astfel, fraților, Ar fi fost vorba de mai multe); Cei care vor să mă asculte, Să înțeleagă căci de una – Doar de-o „sămânță” – zice-ntr-una, Și-aceasta este, ne-ndoios, Chiar Domnul nost’, Iisus Hristos.

Galateni 3:29

Dacă, ai lui Hristos, apoi, Vă arătați că sunteți voi, Atunci, „sămânță” – negreșit – A lui Avram, v-ați dovedit Și astfel, veți avea putința De-a moșteni făgăduința.”

Galateni 3:8

Scriptura, de asemenea, Mai dinainte ne spunea Că Dumnezeu are să poată, Pe Neamuri, ca să le socoată – Tot prin credința arătată – Neprihănite și-astfel, iată Că lui Avram, putea să-i spună, Atunci, această veste bună: „Să știi că neamurile-aflate În lume, binecuvântate Vor fi în tine, ne-ncetat, Căci tu credință-ai arătat.”

Revelația 14:6

Un alt înger, am observat Că, peste ceruri, a zburat, Cu Evanghelia cea cerească Și veșnică, să o vestească Locuitorilor ce sânt Pe fața-ntregului pământ, De orice neam aveau să fie, Limbă, norod, sau seminție.

Revelația 5:9

Un cântec nou, cu toți cântau, Și-n cântec, astfel glăsuiau: „Tu singur doar, ai fost găsit, Cartea s-o iei, și-nvrednicit Să rupi pecețile pe care, Aceasta, peste ea, le are; Căci Tu ai fost înjunghiat Și astfel, ai răscumpărat, Cu al Tău sânge – cu mult greu – Mulți oameni, pentru Dumnezeu, Căci, către El, aveau să vie, Din orișicare seminție, Din orișicare limbă-anume, Din orișice norod, din lume.

Revelația 7:9

După aceea, m-am uitat, În jurul meu, și-am observat, O gloată mare, adunată, Ce nu putea fi numărată. Cei care-n gloată se aflau – Aceia care o formau – Au trebuit, luați să fie, Din orișicare seminție, Din orice neam și limbă-anume, Din orișice norod, din lume. La scaunul pentru domnie, Trebuia gloata, ca să vie, Să șeadă înainte lui, Precum și-n fața Mielului. Cei care-acolo se aflau, Cu ramuri de finic, erau, Mereu, în mâini, iar straiul lor Era de-un alb strălucitor.