Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Fapte 3:12 - Biblia în versuri 2014

12 Văzând norodul adunat, Petru, astfel, a cuvântat: „De ce, bărbați Israeliți, Mirați, la acest fapt, priviți? Răspundeți dar, acuma, voi, De ce priviți, țintă, la noi, De parcă ceea ce-ați văzut, Prin forța noastră, am făcut, Când omu-acesta a umblat?

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

12 Văzând aceasta, Petru a zis poporului: „Bărbați israeliți, de ce sunteți uimiți de acest lucru și de ce vă uitați la noi de parcă prin propria noastră putere sau evlavie l-am făcut să umble?

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Când a văzut acest lucru, Petru a zis mulțimii de oameni care se adunase acolo: „Bărbați israelieni, de ce vă mirați de acest lucru și de ce vă uitați fix la noi? Considerați oare că noi, cu abilitatea noastră sau datorită religiozității noastre am făcut pe acest om să umble?

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Petru, văzând [aceasta], s-a adresat poporului: „Bărbați israelíți! De ce vă mirați de lucrul acesta? De ce vă uitați așa la noi, ca și cum prin puterea și cucernicia noastră l-am fi făcut pe acesta să umble?

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Română Noul Testament Interconfesional 2009

12 Văzându-i, Petru s-a adresat poporului: „Israeliţi, de ce vă miraţi de lucrul acesta şi ne priviţi ca şi cum prin puterea şi evlavia noastră l-am făcut pe acest om să umble?

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Petru, când a văzut lucrul acesta, a luat cuvântul și a zis norodului: „Bărbați israeliți, pentru ce vă mirați de lucrul acesta? De ce vă uitați cu ochii țintă la noi, ca și cum prin puterea noastră sau prin cucernicia noastră am fi făcut pe omul acesta să umble?

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Fapte 3:12
15 Iomraidhean Croise  

Ei au răspuns: „Noi am visat Câte un vis foarte ciudat. Dar nimeni n-o să se găsească, Să poată să le tălmăcească.” „Ăst înțeles e-al Domnului, Dar fiecare – visul lui – Vă rog să mi-l istorisiți – Bine-nțeles, dacă doriți.”


Iosif, atunci, a glăsuit: „Tălmăcitorul, nu sunt eu – Acela este Dumnezeu. Eu sunt umilul rob nevrednic, Dar Domnul, un răspuns prielnic, E în măsură – dacă vrea – La al tău vis, ca să îți dea.


Cel ce vorbește, de la sine, Va căuta doar slava lui; Dar Cel ce-o cată pe-a Celui Cari L-a trimis, a arătat Că El este adevărat Și că-n lăuntrul Său, nu poate, Ca să se afle strâmbătate.


Deci, fraților – care, de neam, Sunteți din fiii lui Avram – Precum și voi care, mereu, Teamă aveți, de Dumnezeu, Am să vă dau, acum, o veste: Cuvântul mântuiri-aceste, Vouă v-a fost trimis! Noi știm


„Voi toți, care sunteți veniți Aici, bărbați Israeliți, Să ascultați aste cuvinte Și-apoi, luați bine aminte, La tot ce eu vă voi fi spus. Pe-acel Nazarinean, Iisus, De Dumnezeu adeverit Prin semne ce le-a săvârșit Plin de putere, L-ați văzut. Minunile ce le-a făcut Domnul, prin El, de-asemenea. Voi știți și ce lucruri făcea, Căci El, pe față, a lucrat.


Pentru că omul i-a urmat Pe Petru și Ioan, mirat, Întreg norodul s-a grăbit Spre-acel pridvor ce s-a numit Drept „al lui Solomon” fiind, La Petru și Ioan, privind.


Acela care a lucrat, Nu-i altul decât Dumnezeu. Al lui Avram a fost mereu, Al lui Isac și Iacov. El L-a proslăvit chiar pe Acel Pe care voi, cu toți, L-ați dat – Cum știți – în mâna lui Pilat. Pe robul Său, deci pe Iisus, L-a proslăvit, cum v-am mai spus, Deși v-ați lepădat de El, Cu toate că Pilat acel, Să Îi dea drumul, a-ncercat.


„Întreb dar: „Și-o fi lepădat, Acuma, cu adevărat, Poporul, oare, Dumnezeu?” Nici vorbă! Iată că și eu Mă trag, din neam Israelit, Al lui Avram fiu, socotit, Din Beniamin, ca seminție.


Aceștia sunt – după cum știți – Cu toți, copii Israeliți Cari înfiere-au căpătat Și legăminte li s-au dat, Slava și Legea cea cerească Cu slujba cea dumnezeiască, Făgăduințe, după care


Nu că noi înșine apoi, Suntem în stare ca, prin noi, S-ajungem să gândim ceva, Ce vine de la noi, cumva; Priceperea noastră, mereu, Ne vine de la Dumnezeu,


Unul dintre bătrânii care Erau în roata ‘ceea mare, De mine s-a apropiat, Și-n acest fel, a cuvântat: „Îi vezi pe cei mulți adunați, Care, în alb, sunt îmbrăcați? Privește-acum, la ei, puțin, Și spune-mi: știi de unde vin, Sau cine sunt aceștia, oare? Haide, răspunde la-ntrebare!”


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan