Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Fapte 23:6 - Biblia în versuri 2014

6 Pavel, apoi, ca unul care Știa cum că, în adunare, O parte erau Saduchei, Iar altă parte Farisei, Strigă deodată-n plin Sobor: „Eu, Fariseu sunt, fraților!” Deci, ascultați ce vă spun eu, Care sunt fiu de Fariseu! Din pricina nădejdii mele, Mi se trag mie-aceste rele. Nădejdea noastră, fraților, E-n învierea morților. Eu, pentru ea, ajuns-am, iată, Ca să fiu dat în judecată.”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

6 Pavel, știind că o parte dintre ei erau saduchei, iar cealaltă parte erau farisei, a strigat în Sinedriu: ‒ Fraților, eu sunt fariseu, fiu de fariseu, și din cauza speranței în învierea morților sunt judecat eu!

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Pavel știa că Sanhedrinul era format din gruparea saducheilor împreună cu cea a fariseilor. Atunci el a strigat în fața tuturor: „Fraților, eu sunt fariseu; iar tatăl meu a fost de asemenea fariseu! Sunt acuzat pentru că am speranța că va fi o înviere a celor morți!”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Știind că o parte dintre ei sunt saducei, iar cealaltă parte farisei, Paul a strigat în Sinédriu: „Fraților, eu sunt fariseu, fiu de farisei. Eu sunt judecat pentru speranța în învierea morților”.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Română Noul Testament Interconfesional 2009

6 Pavel însă, pentru că ştia că o parte din ei erau saduchei şi ceilalţi farisei, a strigat în plin sinedriu: „Fraţilor, eu sunt fariseu, fiu de fariseu! Pentru speranţa şi învierea morţilor sunt eu judecat!”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Pavel, ca unul care știa că o parte din adunare erau saduchei, iar alta farisei, a strigat în plin sobor: „Fraților, eu sunt fariseu, fiu de fariseu; din pricina nădejdii în învierea morților sunt dat în judecată.”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Fapte 23:6
17 Iomraidhean Croise  

„Iată, Eu vă trimit, acum, Să o porniți pe al Meu drum. Sunteți asemeni oilor, Plecate-n calea lupilor. Fiți înțelepți deci, dragii Mei, La fel ca șerpii. Porumbei, La răutate, vreau să fiți.


Abia plecară Fariseii, Că și sosiră Saducheii – Cei cari nu cred în înviere – Și-au mers, pân’ la Iisus, spre-a-I cere Un sfat. Unul din ei a zis:


Veniră și mulți Farisei – De-asemenea și Saduchei – Dorind să fie botezați. „De cine sunteți învățați – Pui de năpârci! – ca să fugiți Și încercați să ocoliți, Astfel, mânia viitoare?!” – Le-a zis Ioan. „Prin fapte are


„Eu sunt Iudeu, iar țara mea E Tarsul din Cilicia, Acolo eu fiind născut. Aicea, însă, am crescut, La voi deci, în astă cetate. Aici, le-am învățat pe toate Câte le știu eu, fraților, Căci am avut, învățător, Chiar pe Gamaliel, la care, Eu îi șezusem la picioare. Legea care fusese dată, Pentru ai noști’ părinți, odată, Cu de-amănutu-am învățat Și, plin de râvnă, m-am aflat, Pentru aceasta, precum voi Sunteți aici, astăzi. Apoi,


În zori, fiindcă a voit A ști de ce e-nvinuit, De-acei Iudei, l-a dezlegat Și-n urmă, el porunci a dat Grabnic a se-ntruni cu toți – Soborul și marii preoți. Apoi, pe Pavel, l-au adus Și, înaintea lor, l-au pus.


Marele preot, fraților, Și al bătrânilor sobor, Martori îmi sunt, căci ei mi-au dat Scrisori, cu care am plecat, Către Damasc, s-aduc legați, Atât femei cât și bărbați, Aicea – la Ierusalim – Unde urma să-i pedepsim.


Țintă, privit-a, spre Sobor Pavel și zise: „Fraților! În fața Domnului, mereu, Până în ziua asta, eu Am viețuit, neîncetat, Păstrându-mi cugetul curat…”


Pavel. De-aceea, acum, voi – Și-ntreg Soborul, mai apoi – Pe căpitan, să-l înștiințați, Cum că voiți să-l cercetați, Pe acest om, amănunțit. Rugați-l, mâine, negreșit, Să îl aducă, pân’ la voi, Și-atunci, îl vom ucide noi.”


„Un zvon, la mine, a ajuns, Și-n acest fel, de veste-am prins, Cum că Iudeii au întins, O cursă. Ei s-au sfătuit, Și-au să te roage, negreșit, Ca-n zori, pe Pavel, să îl iei Și să-l aduci apoi, la ei, Unde, să îl înfățișeze, Soborului, să-l cerceteze, În amănunt. Nu-i asculta,


Aceste vorbe au iscat, Mari ne-nțelegeri, imediat, În grupul cel de Farisei Și între cel de Saduchei, Iar adunarea, dezbinată, A fost, în acest fel, îndată.


Este nădejdea mea cea mare – Cum au ei înșiși, fiecare – Că-n timpul care o să vie, O înviere va să fie Și pentru cei care sunt drepți, Și pentru cei care-s nedrepți.


Afară de a fi strigat: „Pentru-nvierea morților, Supus sunt judecăților!”


De-aceea v-am chemat, căci vreau Ca să vă văd și ca să stau Cu voi, puțin, de vorbă. Iată, Pentru nădejdea arătată, Lui Israel, acest lanț greu, Silit sunt ca să îl port eu.”


Eu – printre toți ceilalți, din jur – Tăiat mă aflu, împrejur; De neam, mă trag, din Israel, Și sunt Evreu, de al meu fel; Ca seminție, negreșit, Din Beniamin, eu am ieșit, Iar după Lege, Fariseu Am fost, întotdeauna, eu.


Căci voi nădăjduiți, dragi frați, La o răsplată-n ceruri, sus, Așa după cum vi s-a spus Prin adevărul răspândit Prin Evanghelie – negreșit –


Și cari îi este, omului, Drept ancoră sufletului, Nădejde neclintită, tare, Care, în Templu, e în stare Să treacă de acea perdea, Ce, înăuntru, se găsea,


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan