Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Fapte 23:1 - Biblia în versuri 2014

1 Țintă, privit-a, spre Sobor Pavel și zise: „Fraților! În fața Domnului, mereu, Până în ziua asta, eu Am viețuit, neîncetat, Păstrându-mi cugetul curat…”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

1 Pavel s-a uitat la cei din Sinedriu și le-a zis: ‒ Fraților, eu mi-am trăit viața cu o conștiință curată înaintea lui Dumnezeu până în ziua aceasta.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Pavel s-a uitat cu atenție la Sanhedrin și a zis: „Fraților, Dumnezeu cunoaște că am trăit până astăzi făcând exact ce mi-a cerut conștiința.”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Atunci Paul, îndreptându-și privirea spre Sinédriu, a zis: „Fraților, eu m-am purtat cu conștiința curată înaintea lui Dumnezeu până în ziua aceasta”.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Română Noul Testament Interconfesional 2009

1 Pavel a privit ţintă la sinedriu şi le-a zis: „Fraţilor, eu mi-am dus viaţa cu o conştiinţă curată înaintea lui Dumnezeu, în toate, până astăzi.”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Pavel s-a uitat țintă la sobor și a zis: „Fraților, eu am viețuit cu toată curăția cugetului meu înaintea lui Dumnezeu până în ziua aceasta…”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Fapte 23:1
17 Iomraidhean Croise  

Cel rău fuge, necontenit, Chiar dacă nu e urmărit; Neprihănitul, tot mereu, Are-ndrăzneala unui leu.


Dar Eu vă spun: când cineva, Pe frate mâniase-va, Pedeapsa judecății are Să îl ajungă. Omul care Îi spune „prost”, fratelui lui, Pedepsele Soborului Le va-ndura. Dacă-l numește „Nebun”, atunci îl înghițește Focul gheenei. Așadar,


„Stați și-ascultați dar, fraților, Precum și voi, părinților Prezenți aici, cuvântul care, Am să-l rostesc, în apărare!”


În zori, fiindcă a voit A ști de ce e-nvinuit, De-acei Iudei, l-a dezlegat Și-n urmă, el porunci a dat Grabnic a se-ntruni cu toți – Soborul și marii preoți. Apoi, pe Pavel, l-au adus Și, înaintea lor, l-au pus.


Marele preot, fraților, Și al bătrânilor sobor, Martori îmi sunt, căci ei mi-au dat Scrisori, cu care am plecat, Către Damasc, s-aduc legați, Atât femei cât și bărbați, Aicea – la Ierusalim – Unde urma să-i pedepsim.


Pavel. De-aceea, acum, voi – Și-ntreg Soborul, mai apoi – Pe căpitan, să-l înștiințați, Cum că voiți să-l cercetați, Pe acest om, amănunțit. Rugați-l, mâine, negreșit, Să îl aducă, pân’ la voi, Și-atunci, îl vom ucide noi.”


„Un zvon, la mine, a ajuns, Și-n acest fel, de veste-am prins, Cum că Iudeii au întins, O cursă. Ei s-au sfătuit, Și-au să te roage, negreșit, Ca-n zori, pe Pavel, să îl iei Și să-l aduci apoi, la ei, Unde, să îl înfățișeze, Soborului, să-l cerceteze, În amănunt. Nu-i asculta,


Să știu de ce-i învinuit – De gloatele Iudeilor – L-am dus în față la Sobor.


Pavel, apoi, ca unul care Știa cum că, în adunare, O parte erau Saduchei, Iar altă parte Farisei, Strigă deodată-n plin Sobor: „Eu, Fariseu sunt, fraților!” Deci, ascultați ce vă spun eu, Care sunt fiu de Fariseu! Din pricina nădejdii mele, Mi se trag mie-aceste rele. Nădejdea noastră, fraților, E-n învierea morților. Eu, pentru ea, ajuns-am, iată, Ca să fiu dat în judecată.”


De-aceea, mă silesc, mereu, Să îmi păstrez, cugetul meu, Curat, în fața Domnului, Dar și în fața omului.


Toți cei cari, în Sobor, ședeau, La fața lui Ștefan, priveau Atenți, iar ceea ce-au văzut, Față de înger, le-a părut.


Căci împotriva mea, vă zic, Precum că eu nu am nimic. Dar totuși, eu, neprihănit, Nu pentru-aceasta-s socotit. Cel ce mă judecă, mereu, E numai Domnul Dumnezeu.


„Lauda noastră este dată, De mărturia arătată, De-al nostru cuget, ne-ncetat, Pentru că-n lume, ne-am purtat – Și mai ales, față de voi – Cu o sfințenie care-apoi, Vine din inimi ce-s curate Și cari, de Dumnezeu, sunt date, Pentru că nu ne-am bizuit Pe-nțelepciunea ce-a venit Din lume, ci pe harul care, Al nostru Dumnezeu îl are.


Noi lepădat-am, fiecare, Acele meșteșuguri care Sunt rușinoase – negreșit – Și cari, ascunse, s-au vădit; Cu vicleșug, noi nu umblăm, Căci nu voim ca să stricăm, Cumva, Acel Cuvânt, pe care, Al nostru Dumnezeu Îl are, Ci doar, prin adevăr, apoi, Vrednici ajuns-am a fi noi, Ca să putem, primiți, să fim, De orice cuget, când vorbim – În orice loc și orișicui – Șezând în fața Domnului.


Îi mulțumesc lui Dumnezeu – Acel pe care-L slujesc eu Din moși strămoși, neîncetat Ținându-mi cugetul curat – Că zi și noapte, negreșit, În rugăciuni, te-am pomenit;


Și pentru noi, să vă rugați, Căci noi suntem încredințați Cum că un cuget bun avem Și-astfel, în orice loc suntem – În toate lucrurile – bine, Ne vom purta, cu orișicine.


Păstrați-vă, neîncetat, Al vostru cuget, nepătat, Căci astfel, cei ce vă bârfesc, În ceea ce ei vă vorbesc De rău, să fie rușinați, Văzându-vă cum vă purtați, Cum în Hristos – toți, împreună – Aveți, mereu, purtare bună;


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan