Fapte 22:6 - Biblia în versuri 2014

⁶ Dar când, încă, pe drum, eram Și, de Damasc, m-apropiam, Deodat-am fost învăluit De o lumină, ce-a venit, Din cer. Era cam la amiază, Când strălucit-a, ca o rază, Lumina ‘ceea-n jurul meu.

Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

⁶ În timp ce eram pe drum și mă apropiam de Damasc, pe la amiază, a strălucit deodată împrejurul meu o lumină puternică din cer.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁶ Era jumătatea zilei când mergeam pe drum și mă apropiam de Damasc. Atunci, în jurul meu a apărut instantaneu o mare lumină care venea din cer.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁶ Dar în timp ce mergeam și mă apropiam de Damásc, pe la amiază, deodată, o lumină mare din ceruri m-a învăluit ca un fulger.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁶ Însă pe când călătoream şi mă apropiam de Damasc, pe la amiază a strălucit deodată împrejurul meu o lumină puternică din cer.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁶ Când eram pe drum și mă apropiam de Damasc, deodată, pe la amiază, a strălucit împrejurul meu o mare lumină din cer.

Fapte 22:6 Iomraidhean Croise

Geneza 14:15

În cete și au atacat Când înserarea s-a lăsat. Pe împărați, i-au biruit Și pân’ la Hoba i-au gonit, Cetate ce se-aflase lângă Damasc, fiind pe partea stângă.

Geneza 15:2

Avram răspunse: „Doamne, oare Ca să primesc, ce aș putea, Căci am să mor făr’ a avea Copii? Moștenitorul, peste Tot ce am eu, Elizer este,

2 Samuel 8:6

În Siria Damascului, O straje – din oamenii lui – David, apoi, a rânduit, Iar Sirienii i-au plătit Biruri, în urmă, tot mereu. Păzit era, de Dumnezeu, David – oriunde se ducea – În tot ceea ce el făcea.

Isaia 24:23

Luna va fi acoperită, Căci de rușine-i învelită, Iar soarele, în răsărit De groază fi-va-nvăluit. Atunci, Domnul oștirilor Are a fi cârmuitor Pe muntele Sionului, În a Ierusalimului Cetate. Ca un împărat, În strălucire-nveșmântat Și-n toată slava Domnului, Va sta cu cei bătrâni ai Lui.

Matei 17:2

Iisus, pe vârful muntelui, ‘Naintea lor, Și-a preschimbat Fața. Uimiți, ei s-au uitat La fața Lui, cum strălucea Ca soarele, cum răspândea Lumină, haina Sa, în jur, Fiind, din al luminii șnur,

Fapte 22:7

Jos, la pământ, căzut-am eu, Și-un glas, atunci, am auzit, Care, în ăst fel, mi-a vorbit: „Saul, de ce Mă prigonești?”

Fapte 23:9

Zarvă, iar cearta a-nceput. Atuncea, niște cărturari De seamă – dintre cei mai mari – Din grupul Fariseilor, Au spus, în fața tuturor: „Aflați dar, că noi nu găsim Vreo vină, ca să-l osândim Pe-acest om. Dacă i-a vorbit Vreun duh, sau dacă a venit Un înger ca să îi vorbească?”

1 Corinteni 15:8

După ei toți, eu am urmat, Căci mie mi S-a arătat. Eu – stârpitura – am putut, Pe-al nostru Domn, să-L fi văzut.

Revelația 1:16

În mâna dreaptă, se vedea Că, șapte stele, El avea. Din gura Lui era ieșită O sabie, ce, ascuțită, Pe două părți, se dovedea, Două tăișuri având ea. Ca strălucirea soarelui, Părea să fie fața Lui.