Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Fapte 22:4 - Biblia în versuri 2014

4 Până la moarte-am prigonit Această Cale. Am venit Și-am pus în temniță, legați, Atât femei, cât și bărbați.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

4 Am persecutat până la moarte această Cale și am legat și aruncat în închisoare bărbați și femei,

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 În consecință, am persecutat pe cei care aderau la acest «Drum» chiar până le-am determinat moartea. Îi arestam și îi băgam în închisoare. Am aplicat același tratament atât bărbaților, cât și femeilor –

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Am persecutat calea aceasta până la moarte, legând și aruncând în închisoare bărbați și femei,

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Română Noul Testament Interconfesional 2009

4 Am prigonit Calea aceasta până la moarte de om, i-am arestat şi i-am aruncat în temniţă pe credincioşi, bărbaţi şi femei –

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Am prigonit până la moarte această Cale, am legat și am pus în temniță bărbați și femei:

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Fapte 22:4
17 Iomraidhean Croise  

Roaba aceea s-a luat Pe urma noastră și-a strigat: „Oameni-aceștia, vă spun eu, Că sunt robi ai lui Dumnezeu Cel Prea Înalt, și aduc știre, De calea către mântuire.”


Vorbea deci, după al său crez, În sinagogă, cu-ndrăzneală Și-ncredere, fără sfială. El, auzit fu, de Acuila Și de soția sa, Priscila; Cei doi, îndată, l-au luat La ei și-apoi i-au arătat, Mai bine, Calea Domnului.


Un timp. Era chiar vremea-n care S-a făcut mare tulburare, În mijlocul norodului, Asupra Căii Domnului.


Dar pentru că mulți se-arătau Necredincioși și împietriți Și pentru că au fost găsiți Că au vorbit norodului, De rău doar, Calea Domnului, Pavel, pe loc, i-a părăsit. Pe ucenici, i-a despărțit De ei și-apoi, a învățat Norodul cari s-a adunat La școala unui om, numit Traian. Acolo, a vorbit,


Iată, mărturisesc că eu Slujesc acelui Dumnezeu, Slujit și de părinții mei, După o Cale, pe cari ei, Acum, partidă o numesc; De-asemenea, mărturisesc Cum că, în Lege, cred mereu, Și în proroci. În Dumnezeu,


Ștefan fu scos, apoi, afară Din cetățuie. Au luat Pietre, cu toți, și-au aruncat În el, până când a murit. Aceia care l-au lovit – La haine – pază, au lăsat, Pe-un om cari, Saul, s-a chemat.


Toți cei care îl ascultau, Plini de uimire, se-ntrebau: „Nu-i el, cel ce-n Ierusalim Făcea prăpăd, așa cum știm, În rândul celor ce-au chemat Numele-Acesta? N-a cătat – Aici, la noi – să-i ia legați Pe toți – femei, copii, bărbați – Învinuiți de crezul lor, Și să-i predea preoților?”


Căci eu sunt cel mai ne-nsemnat Cari, printre-apostoli, sunt aflat. Nu-s vrednic să mă fi numit Apostol, căci am prigonit, Biserica lui Dumnezeu.


Ați auzit, cu-adevărat, De felu-n care m-am purtat Eu, altă dată, când urmam Religia ce o aveam, Adică a Iudeilor. Voi știți, prea bine, fraților, Precum că, prigonit-am eu, Biserica lui Dumnezeu, Făcând prăpăd, neîncetat.


În ce privește râvna mea, Mărturisesc dar, despre ea, Că fost-am un prigonitor, Pentru Biserici, fraților. Despre a mea neprihănire, Dată de Lege, s-aveți știre, Că nu am nici o meteahană, Pentru că sunt, fără prihană.


Mulți sunt acei care îi vor Urma-n destrăbălarea lor. Purtarea lor, nesăbuită, Va face de a fi vorbită, De rău, în lume – prin urmare – A adevărului cărare.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan