Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Fapte 22:3 - Biblia în versuri 2014

3 „Eu sunt Iudeu, iar țara mea E Tarsul din Cilicia, Acolo eu fiind născut. Aicea, însă, am crescut, La voi deci, în astă cetate. Aici, le-am învățat pe toate Câte le știu eu, fraților, Căci am avut, învățător, Chiar pe Gamaliel, la care, Eu îi șezusem la picioare. Legea care fusese dată, Pentru ai noști’ părinți, odată, Cu de-amănutu-am învățat Și, plin de râvnă, m-am aflat, Pentru aceasta, precum voi Sunteți aici, astăzi. Apoi,

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

3 „Eu sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar am fost crescut în cetatea aceasta și am fost educat la picioarele lui Gamaliel, potrivit cu strictețea Legii noastre părintești, fiind tot atât de plin de zel față de Dumnezeu cum sunteți voi toți astăzi.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 „Eu sunt iudeu, născut în orașul Tars din Cilicia. Dar am fost educat în acest oraș și am învățat de la Gamaliel toate lucrurile referitoare la legea mozaică moștenită de la strămoșii noștri. Și eu am fost la fel de dedicat lui Dumnezeu – exact cum sunteți voi acum!

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 „Eu sunt bărbat iudeu, născut în Tàrsul Cilíciei, dar crescut în cetatea aceasta, la picioarele lui Gamalièl, educat cu strictețe după legea părinților, devenind zelos pentru Dumnezeu așa cum sunteți voi toți astăzi.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Română Noul Testament Interconfesional 2009

3 „Eu sunt iudeu, născut în Tarsul din Cilicia şi am învăţat la Ierusalim, la picioarele lui Gamaliel. Am fost instruit cu grijă în Legea părintească şi am fost plin de zel faţă de Dumnezeu, aşa cum sunteţi şi voi astăzi.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 „Eu sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar am fost crescut în cetatea aceasta, am învățat la picioarele lui Gamaliel să cunosc cu de-amănuntul Legea părinților noștri și am fost tot atât de plin de râvnă pentru Dumnezeu, cum sunteți și voi toți azi.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Fapte 22:3
27 Iomraidhean Croise  

David, la sine, i-a chemat Pe cei din Gabaon, de-ndat’. – Gabaoniții nu erau Israeliți, dar locuiau, În Israel; ei, negreșit, O rămășiță s-au vădit, Din neamul Amoriților. Tot al lui Israel popor, Cu legământ, a fost legat De ei, că îi va fi lăsat În pace ca să viețuiască Și-n Israel să locuiască. Însă ăst legământ făcut, De Saul nu a fost ținut, Căci mare râvnă-avuse el Atât față de Israel, Cât și de Iuda, totodat’. De-aceea fost-a încălcat Ăst legământ ce s-a făcut, Iar Domnului nu I-a plăcut. –


Către Ghilgal s-a îndreptat, În urmă, Elisei, urmat Și de Ghehazi, sluga lui. În țara Israelului, Pe vremea ‘ceea bântuia O foamete ce chinuia Pe toți locuitorii ei. Alăturea de Elisei, Ședeau fii prorocilor. Chemându-l pe-al său slujitor, El zise: „Pune oala mare, Pe foc, și dă-le de mâncare, Feciorilor prorocilor! Fă-le o ciorbă, tuturor!”


Marta, o soră, mai avea, Care, Maria, se numea. Ea se-așeză, nerăbdătoare, La ale lui Iisus picioare, Ca să asculte vorba Lui.


Din nou. Cetate-au scotocit, Trei zile-n șir. Când L-au zărit, Copilu-n Templu se găsea Și-n jur, învățători, avea. Atent, în mijlocul lor, sta Și vorba, El le-o asculta. Apoi, le-a pus la fiecare, Din cei prezenți, câte-o-ntrebare.


Atuncea, lumea a ieșit, Să vadă ce s-a petrecut. Pe îndrăcit, toți l-au văzut, Șezând lângă Iisus, pe jos. Era-mbrăcat și sănătos. O frică mare i-a umplut


Apoi, Barnaba a plecat La Tars, unde l-a căutat Pe Saul, ca, apoi, să-l ia


Prin ei, Biserica a scris, O carte, în care a zis: „Apostolii, prezbiterii Și toți frații Bisericii: Scrisoare către ceilalți frați Cari, între Neamuri, sunt aflați, Acum – în Antiohia, Siria și Cilicia. Dragi frați, întâi, avem a spune, La toată lumea, plecăciune!


El străbătut-a Siria, Urmând apoi Cilicia, Cuvântul propovăduind, Bisericile întărind.


Când vorbele i-au auzit, Pe Dumnezeu L-au proslăvit Și-au zis: „Vezi frate, câți Iudei? Văzut-ai câte mii, din ei, Crezură și s-au dovedit, De râvnă, plini, necontenit, Pentru această Lege? Ei


„Nu sunt acel, așa să știi! Eu sunt Iudeu, iar țara mea, E Tarsul din Cilicia” – Răspunse el – „dintr-o cetate Cari nu-i fără însemnătate. Deci, să te rog, eu îndrăznesc: Mă lasă, gloatei, să-i vorbesc.”


Citind a căpitanului Scrisoare, dregătoru-a vrut Să afle, de prin ce ținut, E Pavel; dar când a aflat Că-i din Cilicia plecat,


Pavel, apoi, ca unul care Știa cum că, în adunare, O parte erau Saduchei, Iar altă parte Farisei, Strigă deodată-n plin Sobor: „Eu, Fariseu sunt, fraților!” Deci, ascultați ce vă spun eu, Care sunt fiu de Fariseu! Din pricina nădejdii mele, Mi se trag mie-aceste rele. Nădejdea noastră, fraților, E-n învierea morților. Eu, pentru ea, ajuns-am, iată, Ca să fiu dat în judecată.”


S-adaug, cum că ar putea Iudeii – de au să voiască – Acuma, să mărturisească, Pentru că bine știu că eu Trăit-am ca un Fariseu, În felu-n care o cerea Strâmta partidă ce-o avea Religiunea noastră. Iată,


Cu-adevărat, eu am crezut Cum că am multe de făcut,


Atunci, un Fariseu numit Gamaliel, om prețuit De preoți dar și de popor – Care era și-nvățător În ale Legii – s-a sculat, În plin Sobor, și-a cuvântat – Dar nu-nainte ca să ceară, Pe-apostoli, să îi scoată-afară:


Văzând aceste lucruri toate, Unii care aparțineau De sinagogi – precum erau Acea a Izbăviților, Cea a Alexandriților, A Cirinenilor – porniră, După ce-ntâi se însoțiră Și cu iudei din Asia, Precum și din Cilicia, O ceartă-aprinsă, cu Ștefan.


Saul sufla amenințare Și moarte, peste fiecare Din ucenicii Domnului.


„Te duci, îndată, negreșit, Pe ulița cetății, care Se cheamă „Dreaptă”, unde-și are Iuda, sălașul; iar la el, Saul din Tars e. Omu-acel


Însă, când frații au aflat Lucrul acesta, îl luară Și, spre Cezaria, plecară. Acolo, nu au zăbovit, Ci către Tars, ei l-au pornit.


„Întreb dar: „Și-o fi lepădat, Acuma, cu adevărat, Poporul, oare, Dumnezeu?” Nici vorbă! Iată că și eu Mă trag, din neam Israelit, Al lui Avram fiu, socotit, Din Beniamin, ca seminție.


Oare, ăști oameni sunt Evrei? Și eu sunt – sunt, la fel, ca ei! Israeliți s-au dovedit? La fel, sunt și eu, negreșit! Sunt ei, sămânța lui Avram? Și eu, astă sămânță, am!


Eram mult mai înaintat, Decât Iudeii – pot a spune – Eu, în a mea religiune. Mulți, dintre cei care erau De-aceeași vârstă, nu puteau Ca să se pună-atunci, cu mine. O râvnă mare-aveam în vine, Care mă-nsuflețea, mereu, În datina neamului meu.


Spre Siria, m-am îndreptat Și-apoi, în urmă, am plecat Către-al Ciliciei ținut.


Da, ne-ncetat – pentru popoare – Domnul – mereu – iubire, are. În mâinile lui Dumnezeu, Sfinții se vor afla, mereu; Căci ei au stat în așteptare, La ale Domnului picioare Și-apoi, cuvântul Domnului, Ei l-au primit, din mâna Lui.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan