Fapte 22:1 - Biblia în versuri 2014

¹ „Stați și-ascultați dar, fraților, Precum și voi, părinților Prezenți aici, cuvântul care, Am să-l rostesc, în apărare!”

Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

¹ „Frați și părinți, ascultați-mi acum apărarea față de voi!“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ „Frați și părinți! Doresc să ascultați mesajul meu prin care îmi formulez apărarea!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹ „Voi, frați și părinți, ascultați acum cuvântul de apărare pe care [vi-l adresez]!”.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹ „Fraţi şi părinţi, iată apărarea mea faţă de voi, ascultaţi-mă!”

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹ „Fraților și părinților, ascultați acum cuvântul meu de apărare față de voi!”

Fapte 22:1 Iomraidhean Croise

Luca 12:11

În sinagogi, când veți fi duși Și-n fața stăpânirii puși, Nu vă gândiți la ce puteți, În apărare, să spuneți,

Luca 21:14

Un lucru, țineți bine minte: Nu vă gândiți, mai dinainte, La ce răspunsuri o să dați,

Fapte 13:26

Deci, fraților – care, de neam, Sunteți din fiii lui Avram – Precum și voi care, mereu, Teamă aveți, de Dumnezeu, Am să vă dau, acum, o veste: Cuvântul mântuiri-aceste, Vouă v-a fost trimis! Noi știm

Fapte 19:33

În fața gloatei, înadins, Pe Alexandru, l-au împins Iudeii. El, semn, a făcut, Cu mâna, însă, n-a putut Ca să vorbească-n apărare,

Fapte 23:1

Țintă, privit-a, spre Sobor Pavel și zise: „Fraților! În fața Domnului, mereu, Până în ziua asta, eu Am viețuit, neîncetat, Păstrându-mi cugetul curat…”

Fapte 23:6

Pavel, apoi, ca unul care Știa cum că, în adunare, O parte erau Saduchei, Iar altă parte Farisei, Strigă deodată-n plin Sobor: „Eu, Fariseu sunt, fraților!” Deci, ascultați ce vă spun eu, Care sunt fiu de Fariseu! Din pricina nădejdii mele, Mi se trag mie-aceste rele. Nădejdea noastră, fraților, E-n învierea morților. Eu, pentru ea, ajuns-am, iată, Ca să fiu dat în judecată.”

Fapte 24:10

Când dregătorul i-a făcut Semne, Pavel a început Ca să vorbească-n apărare: „Știu că, de mult, tu ești cel care Ai fost – și ești – judecător, Al neamului Iudeilor. De-aceea, eu am să-ndrăznesc, Cu-ncredere, ca să vorbesc, În apărarea mea, pe dată:

Fapte 25:16

Le-am zis că, nu-i obișnuit, Între Romani, așa ceva. Osândă, nu-i poți da cuiva, Până – întâi – nu i-ai adus, Pe-ai săi pârâși și-apoi i-ai pus Față în față, ca să poți Să-i dai, astfel, față de toți Pârâșii pe care îi are, Putința ca, în apărare, Omul să poată să vorbească Și vina să se dovedească.

Fapte 25:8

În urmă, prinse să vorbească Pavel, și-a zis: „Nu am greșit Și nici nu am păcătuit, Eu, împotriva Legii lor – Aceea a Iudeilor – Nici împotriva Templului Și nici contra Cezarului.”

Fapte 26:24

Pavel vorbea, în apărare, Când Festus zis-a, cu glas tare: „Măi Pavele, iată, îți spun: Eu mă gândesc că ești nebun! Multă învățătură ai, Iar ea te face ca să dai În nebunie. Crede-mă!”

Fapte 28:17

Trei zile, numai, au trecut, Iar apoi Pavel le-a cerut, Mai marilor Iudeilor, La el, să vină. „Fraților” – Le zise, când s-au adunat – „Deși eu sunt nevinovat, Căci împotriva nimănui – Adică a norodului, Precum și a părinților, Sau a oricărui din popor – Nimica rău, n-am săvârșit, Dar totuși – cum ați auzit – În temniță, am fost băgat, Chiar la Ierusalim, și dat, În mâinile Romanilor.

Fapte 7:2

Ștefan răspunse: „Fraților – Precum și voi, părinților – Vă rog ca să mă ascultați! Al Slavei Domn, cum știți, dragi frați, Lui Avraam S-a arătat – Mai înainte de-a fi stat El, în Haran – când locuia Încă-n Mesopotamia.

Romani 2:15

Ei dovedesc dar, tuturor, Precum că-n inimile lor, Înscrisă-i a Legii lucrare. Despre aceasta, fiecare, Prin cuget doar, mărturisește, Prin tot ceea ce el gândește, Prin gânduri ce se-nvinuiesc, Sau cari se dezvinovățesc.

1 Corinteni 9:3

Iată, răspunsul meu, pe care, L-am pregătit, în apărare, Pentru aceia ce cutează, Acuma, de mă cercetează.

2 Corinteni 12:19

De multă vreme, însă, voi Vă-nchipuiți că încercăm, În față-vă, să ne-apărăm! Noi, în Hristos, vorbim mereu, În față stând, la Dumnezeu. Și toate-aceste lucruri – noi – Le-am spus, spre-a vă zidi, pe voi.

2 Corinteni 7:11

Căci uite – după cum văd eu – Tristețea, de la Dumnezeu, A scuturat a voastră fire. Și ce mai dezvinovățire! Ce frământare a trezit! Ce frică mare v-a lovit! Și iată ce dorință-aprinsă, Precum și-o râvnă neînvinsă! Și ce pedeapsă, mai apoi! În toate, arătat-ați voi, Că, în astă privință, stați, În fața Domnului, curați.

Filipeni 1:17

Primii – adică toți cei care, Din duh de ceartă, se vădesc Că, pe Hristos, ei Îl vestesc – Nu au avut un gând curat, Ci doar, mereu, au încercat A pune, lanțurilor mele, Alte necazuri, noi și grele.

Filipeni 1:7

E drept ca astfel, să gândesc, Despre voi toți, căci vă iubesc Și-n inimă, vă port, mereu, Căci voi, atât în lanțul meu, În întăriri și-n apărare A Evangheliei lucrare, Părtași, cu mine, sunteți dar – Cu toții – la același har.

2 Timotei 4:16

La-ntâiul meu răspuns, pe care, Eu l-am rostit, în apărare, De nimeni n-am fost însoțit, Pentru că toți m-au părăsit. Faptul acest, fără-ndoială, Să nu-l aibă, la socoteală!

1 Petru 3:15

În inimi, doar, să Îl sfințiți, Domn, pe Hristos.” Mereu să stați Gata, răspunsuri, ca să dați – În adevăr, fără sfială – Oricui vă cere socoteală, Pentru nădejdea ce e-n voi. Răspunsul vostru dat, apoi, Să fie dar, de bună seamă, Plin de sfială și de teamă.