Fapte 2:37 - Biblia în versuri 2014

³⁷ Ascultători-au fost pătrunși, De aste vorbe, și străpunși De ele-n inimi, s-au simțit, Căci ziseră: „Noi am greșit! Dar ce să facem, fraților?”

Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

³⁷ Auzind aceasta, ei au rămas străpunși în inimă și i-au întrebat pe Petru și pe ceilalți apostoli: ‒ Fraților, ce să facem?

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³⁷ După ce au auzit ei aceste cuvinte, au fost foarte impresionați; apoi au zis lui Petru și celorlalți apostoli: „Fraților, ce să facem?”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³⁷ Când au auzit, [cei care ascultau] au fost pătrunși la inimă și i-au spus lui Petru și celorlalți apostoli: „Ce să facem, fraților?”.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

³⁷ Ascultându-l, inima le-a fost adânc mişcată şi i-au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?”

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³⁷ După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunși în inimă și au zis lui Petru și celorlalți apostoli: „Fraților, ce să facem?”

Fapte 2:37 Iomraidhean Croise

Psalmi 73:21

Eu, inima, mi-o amăram Și parcă mă simțeam străpuns În măruntaie, dar eram

Qohelet 12:11

Cuvintele-nțelepților Asemeni sunt boldurilor, Dar la un loc de-s rânduite, Cuie bătute-s folosite De un stăpân numai. Deci eu,

Isaia 21:12

„Iată că dimineața vine, Dar noaptea – încă – se mai ține” – A zis străjerul. „Dacă vreți Să mă-ntrebați, voie aveți. Acum, întoarceți-vă dar, Și-apoi veniți să-ntrebați iar.”

Езекиел 7:16

Fugarii care reușesc Să scape, se adăpostesc Pe munți. Cu niște porumbei Ai văilor, seamănă ei, Căci vaiete și tânguire, Scot pentru-a lor nelegiuire.

Zaharia 12:10

Atunci, asupra casei care David în stăpânire-o are, Și peste cei ce se vădesc Că în Ierusalim trăiesc, Duh de-ndurare Eu voi pune, Precum și duh de rugăciune. Își vor întoarce înapoi Ochii și vor privi apoi, Spre Cel pe care L-au străpuns, Spre Mine, pe cari M-au împuns. În urmă, Îl vor plânge dar, Cum cineva-și plânge amar, Pe fiul care l-a avut, Care-i era întâi născut.

Luca 3:10

După ce vorba-i ascultară, Noroadele îl întrebară: „Ce spui? E tare neplăcut; Ne-nvață dar, ce-i de făcut?”

Luca 3:12

Atunci, veniră-n fața lui, Și niște vameși, întristați, Dorind să fie botezați, Zicându-i: „Iată, și noi vrem, Botezul; însă, ce putem A face, spre-a fi botezați?”

Luca 3:14

Niște ostași, la rândul lor, L-au întrebat pe-nvățător: „Ce zici, de-ale noastre purtări?” „Nu stoarceți, prin amenințări, Nimica, de la nimenea! Nu-nvinuiți, de-asemenea, Pe nimeni, pe nedrept! Să știți, Cu leafa, să vă mulțumiți!”

Ioan 8:9

Când auziră-al Său cuvânt, Cu toți, în cuget, s-au simțit Mustrați, și-afară, au ieșit, Plini de rușine, rând pe rând, De la cei vârstnici începând, La cei din urmă. Toți s-au dus Și-n Templu, a rămas Iisus, Doar cu femeia, care sta Încremenită și-aștepta, În fața Lui, întrebătoare.

Fapte 1:16

Cuvintele Scripturilor, Care-s de Duhul Sfânt rostite, Prin David, trebuie-mplinite; Ele, de Iuda, ne-au vorbit – De cel ce a călăuzit Mulțimile, care s-au dus, Ca să Îl prindă pe Iisus.

Fapte 22:10

„Doamne, dar ce să fac, acum?”, Am întrebat. „Vezi-ți de drum; Căci, spre Damasc, tu ai pornit. Intră-n cetate; negreșit, Afla-vei ce ai de făcut.”

Fapte 5:33

Când aste vorbe-au auzit, Tăiați, la inimi, s-au simțit Și-au căutat un mod în care Ar fi putut să îi omoare.

Fapte 7:54

Când aste vorbe-au auzit, Tăiați, pe inimi, s-au simțit Și-au început ca să scrâșnească Din dinți, gata să îl lovească.

Romani 7:9

Odinioară, când eram Fără vreo Lege, eu trăiam. Dar când porunca a fost dată, Păcatul a-nviat de-ndată, În timp ce eu m-am pomenit, Atunci, prin el, că am murit.