Fapte 2:11 - Biblia în versuri 2014

¹¹ Cretani și-Arabi mai sunt veniți. Cu toate că noi mulți suntem, Iată dar că acum, putem Ca fiecare-n limba lui, Despre lucrarea Domnului, Să afle, prin vorbirea lor, Căci se-adresează tuturor.”

Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

¹¹ iudei și prozeliți, cretani și arabi, noi toți auzim vorbindu-se în propriile noastre limbi despre lucrările mărețe ale lui Dumnezeu!“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹¹ cretani și arabi – îi auzim vorbind (despre) lucrurile minunate ale lui Dumnezeu în limbile popoarelor de unde venim!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹¹ atât iudei cât și prozeliți, cretani și arabi îi auzim vorbind în limbile noastre despre faptele mărețe ale lui Dumnezeu”.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹¹ iudei şi prozeliţi, cretani şi arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre despre lucrările măreţe ale lui Dumnezeu.”

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹¹ cretani și arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!”

Fapte 2:11 Iomraidhean Croise

1 Regi 10:15

La socoteală pe cel care El îl scotea, fără-ncetare, De la neguțătorii cari Se dovediseră-a fi mari, Și din negoțul ce-l făcea Cu marfa care îi venea De la-mpărații cei pe care Arabia în frunte-i are, Sau de la cei care luară Dregătoriile din țară.

2 Cronici 17:11

Mulți Filisteni, la el, veniră Și daruri multe-i oferiră. Ba și un bir, ei au plătit, Care-n argint s-a prețuit. Arabi-au mers la Iosafat Și vite multe ei i-au dat. Berbeci apoi, i-au dăruit: La șapte mii s-au dovedit Și șapte sute. După ei, Și țapi i-au dat Arabi-acei. Ca și berbecii se vădeau – În număr – țapii că erau.

2 Cronici 26:7

Domnul a fost, neîncetat, Cu el și ajutor i-a dat În contra Filistenilor, Precum și a Arabilor Cari la Gur-Bal stăpâni erau Căci în acel ținut ședeau. Cu Moabiții s-a luptat, Iar Dumnezeu, sprijin, i-a dat.

Iov 9:10

El, lucruri mari și nepătrunse, Înfăptuiește, cu dreptate, Făcând minuni nenumărate.

Psalmi 107:15

O, de-ar fi Domnul lăudat, Pe tot pământul, ne-ncetat, Pentru-a Lui bunătate mare, Pentru minunile pe care El le-a făcut printre cei vii, Pentru ai oamenilor fii!

Psalmi 107:21

O, de-ar fi Domnul lăudat, Pe tot pământul, ne-ncetat, Pentru-a Lui bunătate mare, Pentru minunile pe care El le-a făcut printre cei vii, Pentru ai oamenilor fii!

Psalmi 107:8

O, de-ar fi Domnul lăudat, Pentru-a Lui bunătate mare, Pentru minunile pe care El le-a făcut printre cei vii, Pentru ai oamenilor fii!

Psalmi 111:4

El a lăsat o amintire, Cari să rămână peste fire, Spre a putea a fi știute Minunile, de El, făcute. Domnul este îndurător, E milostiv și iertător.

Psalmi 136:4

Să-L lăudați pe Dumnezeu, Pentru că numai El, mereu, Se-arată-a fi singurul cari Înfăptuiește minuni mari, Iar îndurarea Domnului Ține în veacul veacului!

Psalmi 26:7

Și izbucnesc în mulțumiri, Făcând, mereu, mărturisiri Despre minunile pe care Le-nfăptuiești fără-ncetare.

Psalmi 40:5

Multe minuni ai pregătit Și multe planuri ai urzit, O Doamne, numai pentru mine, Căci nimeni nu este ca Tine. La toți, aș vrea să le vorbesc, Minunile-Ți să le vestesc În de-amănunt, la fiecare, Dar al lor număr e prea mare.

Psalmi 71:17

Din tinerețe Te-am urmat, Căci numai Tu m-ai învățat, Iar eu vestesc – pe a mea cale – Minunile puterii Tale.

Psalmi 77:11

Dar tot voi lăuda, mereu, Lucrările Domnului meu, Căci iau aminte, bunăoară, La ceea ce, odinioară, El a făcut. Sunt cunoscute Minunile, de El făcute.

Psalmi 78:4

Copiilor noștri apoi. Nimic n-o să acoperim Din ce cunoaștem, ci vestim La neamul care s-a-ntrupat Și care-n lume ne-a urmat, Mereu, lauda Domnului, Puterile brațului Lui Și-apoi minunile făcute Care de noi sunt cunoscute.

Psalmi 89:5

Minunile-Ți sunt lăudate, Doamne, de cerurile toate! Laudă sfinți-n adunare, Credincioșia Ta cea mare!

Psalmi 96:3

Faceți să fie cunoscute Minunile, de El, făcute, Printre popoare! Slava Lui – Și măreția Domnului – S-o afle toți cei care sânt Locuitori, pe-acest pământ!

Exodul 15:11

Cine e – între dumnezei – Asemeni Ție, Doamne? Cine E minunat – la fel ca Tine – Precum ești Tu-n sfințenia Ta? Și cine se va arăta Ca Tine-n fapte, de bogat, Cari demne sunt de lăudat? Ca Tine, cine e, în stare, Minuni, ca să mai facă, oare?

Isaia 13:20

Nimeni nu va mai sta în el, Căci locuit n-o să mai fie. Arabul nu are să vie Să își întindă cortul lui, La poarta Babilonului. Păstorii n-au să se oprească Cu turmele, să poposească Înălțând țarcuri pentru ele, Pe lângă zidurile-acele.

Isaia 21:13

Această prorocie, iată, E spre Arabia-ndreptată. Cei care din Dedan plecară Își vor petrece noaptea-afară, În tufele Arabiei, Căci negustori în cete-s ei.

Isaia 25:1

O, Doamne, al meu Dumnezeu, Pe Tine Te înalț, mereu! Numele Tău, neîncetat, De mine fi-va lăudat, Căci mari lucrări ai săvârșit. Planuri mărețe ai urzit Mai dinainte, și-ai vegheat Asupra lor, neîncetat, Înfăptuite ca să fie, La timp și cu credincioșie.

Isaia 28:29

Domnul oștirii a lăsat Lucrul acesta minunat, Căci mare-i planul Domnului, Precum și-nțelepciunea Lui.”

Ieremia 25:24

Vorbit-am împăraților Arabiei. Le-am mai vorbit Arabilor ce s-au vădit Că în pustie locuiesc.

Ieremia 3:2

„Saltă-ți privirea! Te rotește Și către înălțimi privește! Le vezi pe toate, negreșit. Să-Mi spui dar, unde n-ai curvit? Știu că la drumuri te țineai Și că asemenea erai Ca și Arabul, în pustie. Iată că prin a ta curvie – Prin răutatea arătată – Întreaga țară-a fost spurcată.

Fapte 2:10

Din Frigia, Pamfilia, Egipt, dar și din Libia – Dinspre Cirena; oaspeți sânt Veniți, de pe-al Romei pământ; Avem Iudei sau prozeliți;

Fapte 2:12

Toți se înghesuiau să-i vadă Și nu știau ce să mai creadă. Unii, pe alții, se priveau, Nedumeriți, și se-ntrebau: „Ce-nseamnă asta, fraților?”

Fapte 27:12

Din locu-acela, am plecat Și, un liman – bun de iernat – Cătarăm noi. Mulți s-au gândit, Că locul cel mai potrivit, Fenix ar fi, un loc aflat În Creta – el e așezat În miazănoapte, spre apus, Și înspre miazăzi, în sus.

Fapte 27:13

Din miazăzi, vântu-a-nceput, Ușor, să sufle, și-au crezut Toți, că, la țintă, au s-ajungă, Căci calea nu-i așa de lungă. De-aceea, ei au ridicat Sus ancora și-au navigat Pe lângă Creta. Dar, de-odată,

Fapte 27:7

Pe puntea ei, și am plutit, Încet, cu mare greutate, Pe apele învolburate, Mai multe zile. Am atins Cnidul, dar vântul ne-a împins Și, să oprim, nu am putut. De capul Cretei, am trecut Lângă Salmona. De abia

1 Corinteni 12:10

Minuni, fac alții, fraților, În timp ce unii prorocesc Sau, duhuri, ei deosebesc. Alții, în limbi, pot să vorbească, Iar unii știu să tălmăcească.

1 Corinteni 12:28

Iar în Biserică, mereu E rânduit, de Dumnezeu, Întâi apostoli ca să fie, Apoi prorocii ca să vie, Și-n rândul trei învățători; Apoi, sunt tămăduitori, Precum și cei ce fac minuni, Cei ce, cârmuitori, sunt buni, Cei ce au dar de ajutor, Sau au darul vorbirilor În diferite limbi. Apoi,

Galateni 1:17

Nici la Ierusalim, îndată, N-am alergat, spre a-i vedea, Pe cei cari, înaintea mea, Au fost apostoli, ci – v-am spus – Că, în Arabia, m-am dus. De-acolo, în Damasc, apoi, Făcut-am calea, înapoi.

Galateni 4:25

Căci prin Sinai e-ntruchipată Roaba Agar, de astă dată. El e-n Arabia – cum știm – Și-arată spre Ierusalim, Care, acuma, negreșit – Cu-ai săi copii – este robit.

Titus 1:12

Unul din ei – din acel loc – Cari este chiar al lor proroc, A zis: „Cretanii, negreșit, Drept mincinoși, s-au dovedit; Pântece leneșe se-arată, Și fiare rele, totodată.”

Titus 1:5

Să știi că-n Creta te-am lăsat Pentru că trebuie-așezat În rânduială – negreșit – Tot ce-a rămas de rânduit Și-apoi, prezbiteri, să așezi, Peste cetăți, și să veghezi, Neîncetat, ca împlinit Să fie tot ce-am poruncit.

Evrei 2:4

Iar Dumnezeu a întărit-o Prin semne mari, nemaivăzute, Și prin minunile făcute Doar prin puterea Lui cea mare, Și-apoi prin darurile care Sunt ale Duhului Său Sfânt Venit, din ceruri, pe pământ – Daruri pe care le-a-mpărțit, Așa precum El a dorit!