Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Fapte 17:16 - Biblia în versuri 2014

16 Pe când îi aștepta pe ei, Pavel, în duh, s-a-ntărâtat, Văzând cât e de încărcat, De idoli, acel loc. Astfel,

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

16 În timp ce Pavel îi aștepta în Atena, i s-a înfuriat duhul în el când a văzut că cetatea era plină de idoli.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 În timp ce îi aștepta Pavel în Atena, a fost foarte provocat de idolatria orașului.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 În timp ce Paul îi aștepta în Aténa, i s-a umplut sufletul de indignare văzând că cetatea era plină de idoli.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Română Noul Testament Interconfesional 2009

16 În Atena, în timp ce îi aştepta, Pavel simţea că fierbea în sine de mânie când vedea cât de plină de idoli este cetatea.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Pe când îi aștepta Pavel în Atena, i se întărâta duhul la vederea acestei cetăți pline de idoli.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Fapte 17:16
20 Iomraidhean Croise  

„O râvnă mare mă pătrunse, Pentru cuvântul Domnului. Toți oamenii poporului Lui Israel s-au purtat rău, Atunci când, legământul Tău, L-au părăsit. Eu am văzut Altarele ce le-ai avut. Pe toate, ei le-au doborât, Iar pe proroci i-au omorât, Cu sabia. Din rândul lor, Rămas-am eu, și-acest popor Cată mereu – precum văd bine –Să mă omoare și pe mine!”


„O râvnă mare mă pătrunse, Pentru cuvântul Domnului. Toți oamenii poporului Lui Israel s-au purtat rău, Atunci când legământul Tău, L-au părăsit. Eu am văzut Altarele ce le-ai avut. Pe toate, ei le-au doborât, Iar pe proroci i-au omorât, Cu sabia. Din rândul lor Rămas-am eu, și-acest popor Cată mereu – precum văd bine – Să mă omoare și pe mine!”


Ai mei ochi plâng, pentru că iată Că Legea Ta este călcată.


La cei necredincioși, mereu, Cu mare scârbă privesc eu, Căci nu păzesc al Tău Cuvânt Care de-apururi este sfânt.


Căci iată, râvna Casei Tale Mă macină pe a mea cale Și-n urmă, cade peste mine Ocara ce țintește-n Tine.


De-aceea, eu am zis astfel: „Nu voi mai pomeni de El Și n-am să mai spun nimănui, Nimica, în Numele Lui!” Sărmana inimă a mea, O simt a fi asemenea Cu focul cel mistuitor, Închis precum într-un cuptor, În ale mele oase. Iată, Mă arde și nu mi se-arată, Oricât încerc să îl opresc, Cum aș putea să reușesc.


Dar eu, plin de putere, sânt, Iar Duhul Domnului Cel Sfânt În mine e. A mea ființă, De a dreptății cunoștință, E plină și, de-asemenea, De vlagă, plină, este ea, Să pot să fac de cunoscut, Lui Iacov, tot ce a făcut: Nelegiuirile din el, Păcatele lui Israel.”


Dar ei tăceau. Atunci, Iisus, Privindu-i mânios, a spus: „Întinde-ți mâna!” Omu-acel, A-ntins-o și-a ajuns la fel, Cu și cealaltă, de îndat’,


În pragul sărbătorilor – Spre Paștele Iudeilor – Iisus a hotărât: „Pornim, Cu toții, spre Ierusalim!”


Cei ce cu Pavel se porniră, Pân’ la Atena-l însoțiră. Cu bine-ajunseră și-apoi, S-au întors, grabnic, înapoi, A sa poruncă aducând, De-a fi urmat cât mai curând, De Sila și de Timotei.


Cine-n Atena locuia, În altfel, vremea, nu-și trecea, Decât umblând, vești, a căta Și, ceva nou, a asculta.


Și, prin cetate, mă uitam, Atent, la locurile care Le aveți voi, pentru-nchinare. Descoperit-am așadar, În drumul meu, chiar și-un altar, Pe care-i scris, cum am văzut, „Pentru un Domn necunoscut”. Ei bine, ceea ce cinstiți Cu toții, dar fără să știți, Tocmai aceea, vestesc eu.


În urmă, Pavel a plecat, De la Atena, și-a intrat Până-n Corint, unde-a găsit


Împins de duhul, plec la drum, Către Ierusalim, cu toate Că nu știu, încă, ce se poate


„Deci, pentru că nu mai putem, A mai răbda, mai bine vrem Ca în Atena – iubiți frați – Singuri, acum, să fim lăsați


Și dacă Lot a fost scăpat – Căci el era neprihănit Și, tot mereu, era mâhnit, Văzând pe toți stricații care Trăiau doar în destrăbălare;


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan