Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Fapte 16:16 - Biblia în versuri 2014

16 Iată dar, că pe când mergeam, Spre locu-n care ne rugam, O roabă, cu-n duh de ghicit, În calea noastră, a ieșit. „Duhul lui Platon”, se numește Duhul acela, în grecește.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

16 Într-o zi, în timp ce ne duceam spre locul de rugăciune, ne-a întâlnit o sclavă care avea în ea un duh de divinație și care, prin ghicire, aducea mult câștig stăpânilor ei.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 În timp ce ne duceam la locul de rugăciune, ne-am întâlnit cu o sclavă posedată de un spirit care îi conferea capacitatea să ghicească. Datorită performanțelor în acest domeniu, era folosită de stăpânii ei ca o importantă sursă de câștig financiar.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 În timp ce mergeam spre locul de rugăciune, ne-a ieșit în cale o servitoare care avea un duh de ghicitoare. Ghicind, ea aducea stăpânilor ei mult [câștig].

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Română Noul Testament Interconfesional 2009

16 S-a întâmplat însă că, pe când mergeam noi la rugăciune, ne-a ieşit înainte o sclavă posedată de duhul lui Python, care ghicea şi aducea mult câştig stăpânilor ei.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Pe când ne duceam la locul de rugăciune, ne-a ieșit înainte o roabă, care avea un duh de ghicire. Prin ghicire, ea aducea mult câștig stăpânilor ei.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Fapte 16:16
21 Iomraidhean Croise  

Prin foc, pe-al său fiu, l-a trecut. Vrăjitorii a mai făcut Și de ghicit s-a ocupat. În jurul său a adunat Oameni cari spirite chemau Și viitorul îl ghiceau. El a făcut tot mai mult rău Și-a mâniat pe Domnul său.


Saul fusese vinovat, Pentru că el n-a ascultat De Domnul și nu a păzit Ceea ce i s-a poruncit. Astfel, în ceea ce-a făcut El, sfatul, nu I l-a cerut Lui Dumnezeu, ci i-a cătat Pe cei cari morții au chemat Și-ale lor sfaturi le-a primit. Din astă pricină-a murit.


Atunci când întâmpla-se-va Ca să vă spună cineva: „Să-i întrebați – de bună seamă – Pe-aceia cari, pe morți, îi cheamă, Pe-aceia care pot să știe Ce are-n viitor să fie, Sau pe acei care șoptesc Ori pe cei cari bolborosesc”, Voi să răspundeți, mustrător: „Nu va-ntreba oare-un popor, Aceste lucruri, tot mereu, Pe Cel care-i e Dumnezeu? Despre cei vii, poporul are, Pe morți, să îi întrebe, oare?


Luați cu toți dar, bine seamă: Nu-i căutați pe cei ce cheamă Duhul acelor ce-s pieriți! La vrăjitori, sunteți opriți De-a merge, ca să-i întrebați, Ca nu cumva să vă spurcați Cu ei apoi. Domnul, sunt Eu Și sunt al vostru, Dumnezeu.


Atunci, când întâmpla-se-va, Că o să cheme cineva, Duhul cuiva care-a murit, Sau dacă s-a-ndeletnicit Doar cu ghicitul, imediat, Va fi, la moarte, condamnat. Sângele omului acel Are să cadă, peste el.”


Atunci când întâmpla-se-va Ca să se ducă cineva, La cei care, cu morți, vorbesc – Sau la acei care ghicesc – Ca împreună să curvească, Mânia Mea o s-o simțească, Din plin și-ndată, omu-acel: Îmi voi întoarce, către el, Fața, spre nimicirea lui, Din mijlocul poporului.


Câteva zile. La Sabat, Noi, din cetate, am ieșit Lângă un râu, unde-am găsit Un loc, pe care l-am crezut, De rugăciune. Am șezut Jos, pe pământ, și am vorbit Femeilor ce le-am găsit Strânse acolo. Între ele –


Mai multe zile, a strigat Ea astfel, până, supărat, Pavel s-a-ntors și i-a vorbit Duhului ei, pentru ghicit: „Eu, în al lui Hristos Iisus Nume, îți poruncesc” – i-a spus, Duhului, Pavel – „negreșit, Să ieși, din ea!” El a ieșit În ceasu-n care-a cuvântat.


Când au văzut ce s-a-ntâmplat, Stăpânii roabei au știut, Că un câștig le-a dispărut. De-aceea, ei au alergat, Pe Pavel, de l-au înhățat – Și-apoi, pe Sila – și i-au dus Până-n piață, și i-au pus, În mâinile fruntașilor.


Un argintar, cari se numea Dimitrie, și făurea Temple de-argint, Dianei – care Se bucura de cinste mare, În rândul gloatei – i-a chemat,


De-a idolilor venerare, De vrajbe, certuri și mânie, Precum și de vrăjitorie, De ne-nțelegeri, dezbinări, Zavistii multe și certări Între partidele formate.


Să știi, iubirea banilor E rădăcina relelor. Aceia care i-au dorit – Iată – acum, s-au rătăcit De la credință și-au ajuns Că, multe chinuri, i-au străpuns.


După cum Iane – însoțit De Iambre – s-a împotrivit Lui Moise, tot așa, și ei – Adică oamenii acei – La adevăr, se-mpotrivesc, Ca și cei care se vădesc Cum că, de minte, sunt lipsiți, Și care-s, astfel, osândiți, În tot ceea ce-i cu privință La starea noastră de credință.


Ei, lacomi, se vor arăta Și ne-ncetat, vor căuta, Prin cuvântări înșelătoare, Să dobândească fiecare, O plată bună mai apoi, Pe cari, s-o scoată, de la voi. Osânda, însă, îi urmează – Pierzarea lor nu dormitează.


De mult murise Samuel. Întreg poporul Israel, La Rama, la înmormântat, Chiar în cetatea-n care-a stat. Saul – din țară – i-a gonit Pe toți cei care s-au vădit Precum că, morții, îi chemau, Și pe toți cei care ghiceau.


Saul, atunci, a cuvântat: „Hei, slujitori! Grabnic plecați Și o femeie-mi căutați, Care să știe-n astă vreme, Duhuri de morți, ca să îmi cheme, Căci vreau să-ntreb ce pot să fac.” Ei au făcut pe al său plac, Și-au zis către-mpăratul lor: „Iată-mpărate, în En-Dor, Se află o femeie care O astfel de putere are, Încât ea poate-n orice vreme, Pe morți, la ea, ca să îi cheme.”


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan