Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Fapte 15:3 - Biblia în versuri 2014

3 Atunci, pe gânduri, n-au mai stat, Ci au făcut precum au spus Și, spre Ierusalim, s-au dus. Biserica i-a însoțit Până cetatea-au părăsit, Urmând drumul Feniciei Și-apoi cel al Samariei. Pe unde au trecut, mereu, De-ntoarcerea la Dumnezeu A Neamurilor, au vorbit. Mari bucurii au dăruit, În orice loc, în calea lor, În rândurile fraților.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

3 Astfel, după ce au fost însoțiți de către biserică, ei au călătorit prin Fenicia și Samaria și au povestit despre convertirea neevreilor. Și le-au făcut astfel o mare bucurie tuturor fraților.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 În urma acestei delegări din partea Comunității (creștinilor din Antiohia), ei au plecat și au călătorit prin (provinciile) Fenicia și prin Samaria, povestind despre întoarcerea celorlalte națiuni la Dumnezeu. Astfel au produs o mare bucurie tuturor fraților din acele localități.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Așadar, trimiși fiind de comunitate, ei au străbătut Fenícia și Samaría povestind despre convertirea păgânilor și au făcut o mare bucurie tuturor fraților.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Română Noul Testament Interconfesional 2009

3 Au trecut prin Fenicia şi Samaria, trimişi fiind de Biserică, şi au povestit în amănunt întoarcerea neamurilor, făcând o mare bucurie tuturor fraţilor.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 După ce au fost petrecuți de Biserică până afară din cetate, și-au urmat drumul prin Fenicia și Samaria, istorisind întoarcerea neamurilor la Dumnezeu, și au făcut o mare bucurie tuturor fraților.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Fapte 15:3
27 Iomraidhean Croise  

Iată, venit-a, de pe drum, Fratele tău; tot ce voim, Este ca să ne veselim, Căci a fost mort, dar a-nviat! A fost pierdut, dar l-am aflat!”


Petru se ridică-n picioare, Privi întreaga adunare – O sută douăzeci de frați Erau, acolo, adunați – Iar apoi, zise: „Fraților,


Când Neamurile auziră, Aceste vorbe, preamăriră Cuvântul Domnului, căci El, A dat norodului acel, Prilej de mare bucurie; Iar toți cei rânduiți să vie, La viață, au crezut îndată, Cuvântul spus. Prin țara toată,


Toți ucenicii, plini, erau, De Duh Sfânt, și se bucurau.


După venirea lor, pe dată, Biserica fu adunată, Și-n urmă, ei au povestit, Tot ceea ce a-nfăptuit Domnul, prin ei, când – la credință – El a găsit de cuviință, Ca și pe Neamuri, să le cheme.


Câțiva bărbați, în vremea ‘ceea, Tocmai veniră din Iudeea, Și le-au spus fraților: „Să știți, Că nu puteți fi mântuiți, Dacă-mprejur, nu v-ați tăiat, Așa cum Moise a lăsat.”


Nimeni, nimic, nu a mai spus, Ci-ntreaga adunare-a stat, Tăcută, și i-au ascultat Pe Pavel și Barnaba, cari Au povestit ce minuni mari, Domnul, mereu, a săvârșit – Prin ei – pe unde-au poposit, De-atâtea ori, în calea lor, În mijlocul Neamurilor.


Apostolii îl ascultară, Prezbiterii seama luară Și-apoi, Biserici-au vorbit; Iar, în final, toți au găsit Că trebuie ca să aleagă Pe câțiva inși, care să meargă – Pe lângă Pavel și Barnaba – Să ducă dar, cu toată graba, În Antiohia, de-ndată, Decizia ce-a fost luată. Astfel, din frați, au fost găsiți, Ca fiind cei mai potriviți, Iuda – cel cari s-a mai chemat Barsaba – și a fost urmat De Sila. Acești doi bărbați, Erau de vază, între frați.


Apoi, Iuda și Sila, care Erau proroci, i-au întărit, Pe frați, prin ceea ce-au vorbit.


Când, în Ierusalim, intrară, Apostoli-i întâmpinară, Prezbiterii, și-a mai venit Biserica. Ei le-au vorbit Despre tot ce s-a petrecut, Și despre ceea ce-a făcut – În orice loc – Domnul, prin ei.


Cei ce cu Pavel se porniră, Pân’ la Atena-l însoțiră. Cu bine-ajunseră și-apoi, S-au întors, grabnic, înapoi, A sa poruncă aducând, De-a fi urmat cât mai curând, De Sila și de Timotei.


În acea clipă, fiecare Era cuprins de întristare, Căci Pavel, în a sa vorbire, Le dete tuturor de știre Că nu îl vor mai revedea. Apoi, pân’ la corabia Cu care Pavel a plecat, Mâhniți, cu toții l-au urmat.


Când zilele s-au împlinit, Pe drumul nostru am pornit, Iar ucenicii, cu soții, Precum și cu ai lor copii, Venit-au de ne-au însoțit, Până cetate-am părăsit.


Din Roma-n cale ne-au ieșit – În locul care s-a numit „Fortul lui Apiu” – mai mulți frați. De alți-am fost întâmpinați, În locul care s-a chemat „Trei Cârciumi”. Ei ne-au așteptat, Fiindcă toți au auzit Cum că venim și, s-au grăbit, A ne ieși-n întâmpinare. Văzând a lor mulțime mare, Pavel, Domnului, s-a rugat, I-a mulțumit, și-mbărbătat, În al său suflet, s-a simțit.


Apostolii, care – cum știm – Rămaseră-n Ierusalim, Când veștile le-au auzit – Cum că-n Samaria, primit Este al Domnului Cuvânt – Găsiră că potriviți sânt, Să meargă, în acel ținut, Ioan și Petru. Au făcut,


De-aceea, în nădejdea mea, Eu cred că pot a vă vedea, Măcar în treacăt, când apuc Spre Spania ca să mă duc. Până acolo, vreau, apoi, Ca însoțit să fiu, de voi, Dar nu-nainte să-mplinesc, Măcar în parte, ce-mi doresc, Și-anume, să vă pot vedea, Ca împreună a ședea.


Deci, nimeni să nu îndrăznească, Atunci, să îl disprețuiască. În pace, să-l petreceți voi, Pentru că eu doresc, apoi, Ca lucrul să îi meargă bine Și să ajungă iar, la mine, Unde, cu frații, ne rugăm Necontenit, și-l așteptăm.


Poate că am să zăbovesc – Puțin – la voi, sau, mă gândesc, Că, poate, voi ierna la voi, Ca să mă însoțiți apoi, Acolo unde voi avea, De mers, după menirea mea.


Dacă, la voi, aș fi venit – În urmă – cred că, negreșit, Spre Macedonia, porneam, Iar de acolo, mă-ntorceam, Iarăși, la voi, ca după-aceea, Să mă conduceți, spre Iudeea.


De Zena, care e acolo – Legiuitorul – și de-Apolo, Grijește, să nu le lipsească Nimic, când au ca să pornească La drum; deci, totul să le fie Gătit, pentru călătorie.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan