5 În Salamina – la Iudei – Cuvântul Domnului, prin ei, În sinagogă, S-a vestit. Cât timp au propovăduit, Acest Cuvânt, Iudeilor, Ioan le fuse slujitor.
În urmă, ei s-au despărțit, Iar Elisei plecă grăbit, Să-și ia perechea sa de boi, Pe care i-a adus apoi, Drept jertfă. El a mai luat Uneltele pentru arat Și-a folosit lemnul din ele, Spre-a fierbe jertfele acele. Pe urmă, carnea jertfelor, A dat-o lucrătorilor. Când a sfârșit, el a plecat Și pe Ilie l-a urmat.
Ilie-ndată a plecat, Să-și scape viața. S-a-ndreptat Către Beer-Șeba, căci voia, Pe slujitorul ce-l avea, Să-l lase într-un loc ferit, Pentru a fi adăpostit, Căci în Beer-Șeba nu putea Să-l prindă-Ahab, fiindcă ea Se află-n țara cea pe care Iuda în stăpânire-o are.
Când Iosafat a auzit, S-a-ntors și a-ntrebat, răstit: „Spune-mi, cu noi – aicea – nu-i Nici un proroc al Domnului, Prin cari să-L întrebăm apoi – Pe Domnul – ce să facem noi?” Un slujitor din cei pe care, Ioram, în slujba lui, îi are, Veni și zise: „Domnii mei, Aici se află Elisei. El este fiul lui Șafat. El este cel care-a turnat Apă, pe mâna lui Ilie. Doriți ca să îl chem să vie?”
În urmă, Petru a plecat, Spre casa-n care s-a aflat Maria, unde, adunați, Erau – atuncea – mai mulți frați. Maria, lui Ioan i-e mamă – Celui cari Marcu se mai cheamă. Cei care-n casa ei erau, La Dumnezeu, rugi înălțau.
După ce și-au îndeplinit Însărcinarea ce-au primit, Barnaba și Saul, apoi, De la Ierusalim, ‘napoi Se-ntoarseră și l-au luat Și pe Ioan – Marcu, chemat.
Dar Pavel și Barnaba-au stat, În fața lor, și-au cuvântat, Cu îndrăzneală: „Iată, noi, Cuvântul Domnului, la voi – Întâi de toate – L-am vestit. Dar pentru că nu L-ați primit – Și singuri dar, vă judecați Nevrednici ca să căpătați Veșnica viață – vă lăsăm Și, către Neamuri, ne-nturnăm.
Cu bine, au ajuns cei doi, Până-n Iaconia, și-apoi, În sinagogă, au intrat, Unde, astfel, au cuvântat, Încât mulțimea – de Iudei Și Greci – crezură ce-au spus ei.
Cetatea fost-a tulburată. Au năvălit toți, într-un gând, În teatru, după ei târând, Pe doi Macedoneni – cei care Mergeau cu Pavel, în lucrare. Gaiu și Aristarh erau Aceia care-l însoțeau Pe Pavel; ei au fost aduși La teatru și, în față, puși.
În urmă, Pavel a intrat, În sinagogă; a luat Cuvântul și, fără sfială, Vorbit-a, plin de îndrăzneală. Trei luni întregi, el a vorbit, Cu ei. Pe larg, s-a referit La lucrurile privitoare La-mpărăția viitoare, Cari este a lui Dumnezeu, Voind a-ndupleca, mereu, Pe cei care îl ascultau.
Al meu tovarăș, cari aflat A fost și el, întemnițat – Cel care Aristarh se cheamă Și care e, de bună seamă, Al nostru bun și iubit frate – Vă spune multă sănătate. La fel și Marcu – cel pe care, Știți că Barnaba, văr, îl are (Cel despre care ați primit Porunci de-a fi bine-ngrijit) –