Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Fapte 12:6 - Biblia în versuri 2014

6 În noaptea cari, premergătoare, A fost acele-i zile-n care Voise a-l lua Irod – Spre-a-l scoate-n față la norod – Petru dormea, înlănțuit, De doi ostași, fiind păzit. Alți păzitori, la uși, ședeau, Iar mâinile strânse-i erau, De două lanțuri mari. Deodată,

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

6 În noaptea de dinaintea zilei când Irod urma să-l ducă înaintea poporului, Petru dormea între doi soldați, legat cu două lanțuri, iar niște gărzi păzeau închisoarea, stând în fața porții.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 În noaptea premergătoare zilei în care intenționa Irod să îl aducă la proces pentru a fi judecat, Petru dormea între doi gardieni, fiind legat de mâini cu două lanțuri; iar alți gardieni asigurau paza la ușa închisorii.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Dar în noaptea dinaintea zilei în care Iród avea să-l înfățișeze, Petru dormea între doi soldați, legat cu două lanțuri, iar în fața ușii, niște străjeri păzeau închisoarea.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Română Noul Testament Interconfesional 2009

6 În noaptea aceea, pe când aştepta să fie dus la Irod, Petru dormea străjuit de doi soldaţi şi legat cu două lanţuri, iar închisoarea era păzită de gărzi.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 În noaptea zilei când avea de gând Irod să-l înfățișeze la judecată, Petru dormea între doi ostași, legat de mâini cu două lanțuri, și niște păzitori păzeau temnița la ușă.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Fapte 12:6
17 Iomraidhean Croise  

Iar locul, nume-a căpătat „Domnul, de grijă, a purtat”. Până în zilele acestea, Acelui loc îi merse vestea, Iar muntele făcu, din nume, Și peste veacuri, un renume. Când despre munte se vorbește, Se spune „Domnul se-ngrijește”. Sub acest nume-i cunoscut, Fiind de către toți știut.


Eu, când mă culc, adorm în pace Pentru-că-n locuința mea, Tu-mi dărui liniștea ce-mi place, Și pacea Ta mă va veghea.


Iată cuvântul cel de sus, Care de Domnul a fost spus Lui Ieremia-n vremea care, Nebuzardan – capul cel mare Al străjii – l-a eliberat Din Rama, unde-a fost legat Cu lanțuri spre-a fi dus apoi – Cu toți ceilalți prinși de război Din Iuda – robi la cel aflat În Babilon, drept împărat.


Acuma însă, iată, eu Te izbăvesc de lanțul care Îți ține mâinile-n strânsoare. În Babilon, dacă voiești, Tu poți ca să mă însoțești. Acolo îți va merge bine, Căci voi avea grijă de tine. Dar dacă nu-ți place, să știi Că nu ești obligat să vii. În față, vreau a te uita: Privește, toată țara ta E înainte-ți. Poți s-apuci Ori încotro vrei să te duci. Ești liber, în ce vrei a face! Du-te și stai unde îți place!”


Ceata străjerilor – lovită De-o tulburare de ne-nvins – Părea că rădăcini a prins Și toți, ca morți, au împietrit.


Când Petru-a fost întemnițat, Biserica a înălțat Rugi, pentru el, la Dumnezeu, Să-l izbăvească-n ceasul greu.


Iar căpitanu-a poruncit Să fie-apoi înlănțuit, Cu două lanțuri, și-a-ntrebat Ce a făcut acel bărbat.


De-aceea v-am chemat, căci vreau Ca să vă văd și ca să stau Cu voi, puțin, de vorbă. Iată, Pentru nădejdea arătată, Lui Israel, acest lanț greu, Silit sunt ca să îl port eu.”


„Am fost la temniță și, iată Că am găsit-o încuiată, Iar ceata păzitorilor Ședea-naintea ușilor. Noi, ușile-am desferecat Și înlăuntru am intrat; Însă, pe nimeni, n-am găsit.”


Al Evangheliei sol, sunt eu, Și-n lanțuri, sunt aflat, mereu. De-aceea spun cum că doresc, Necontenit, ca să vorbesc, Cu îndrăzneală, căci știu bine, Ce se așteaptă, de la mine.


Voiam să zic: „Cu o suflare Îl voi lua pe fiecare”, Voi șterge pomenirea lor Din mijlocul popoarelor!


Domnul să verse îndurare, Prin bunătatea Lui cea mare – Din înălțimea cerului – Peste Onisifor și-ai lui, Pentru că el m-a ajutat, Mereu, și nu s-a rușinat, De lanțul care îl purtam.


Plini de încredere apoi, Putem să spunem, astfel, noi: „Domnul e ajutorul meu Și nu mă tem, căci El, mereu, Mă ocrotește și-mi dă pace. Ce va putea omul, a-mi face?”


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan