Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Fapte 12:4 - Biblia în versuri 2014

4 Sub pază strașnică, l-a pus – Cam patru cete de soldați, La temniță, erau postați – Ca să-l arete gloatelor, La încheierea Paștelor.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

4 După ce l-a prins, l-a aruncat în închisoare, lăsându-l sub paza a patru grupe de câte patru soldați. El intenționa ca, după Paște, să-l ducă înaintea poporului.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 După ce l-a arestat și l-a băgat în închisoare, a dispus să fie păzit de patru grupe (de gardieni) formate din patru soldați fiecare. După sărbătoarea Paștelor, (Irod) intenționa să îl scoată (și să îl judece) în fața poporului.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 L-a prins și l-a aruncat în închisoare, încredințându-l la patru grupe de câte patru soldați ca să-l păzească, voind să-l înfățișeze poporului după Paște.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Română Noul Testament Interconfesional 2009

4 Aşa că l-a prins şi l-a aruncat în închisoare, lăsându-l în paza a patru străji de câte patru soldaţi, cu gând să-l aducă în faţa poporului după Paşte.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 După ce l-a prins și l-a băgat în temniță, l-a pus sub paza a patru cete de câte patru ostași, cu gând ca după Paște să-l scoată înaintea norodului.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Fapte 12:4
22 Iomraidhean Croise  

În toată-mpărăția lui, Au fost trimiși alergători Să ducă tuturor scrisori. Prin ele, era poruncit Că trebuie-a fi nimicit Orice Iudeu, în orice loc. Milă n-a existat deloc: Bătrâni, femei, bărbați și prunci, Puteau fi omorâți atunci, În luna doisprezece care, Adar, se cheamă. Fiecare, Când ziua treisprezece vine, Putea ucide, pe oricine Dintre Evrei și-apoi prădate Vor fi averile lor, toate.


Erau încă la Faraon – În țară – Moise și Aron, Când Domnul a-nceput să spună:


În gând, mult, omul plănuiește, Însă-mplinire dobândește Doar ceea ce Domnu-a găsit, Precum că este potrivit.


Nu te făli cu ziua care Doar mâine-n lume va apare, Căci nu știi cum are să fie, Sau ce o să-ți aducă ție.


Dar cine, oare, a vestit Ceva, care s-a împlinit, Fără de voia Domnului Și fără de porunca Lui?


Pe mâinile oamenilor, Atunci, o să ajungeți voi; Au să vă chinuie și-apoi, Din al vost’ număr, omorâți, Mulți fi-vor. Voi veți fi urâți De neamuri, pentru al Meu Nume; Veți fi urâți de-ntreaga lume.


Au hotărât a face toate, Chiar după Paște. „Nu se poate” – Și-au zis – „acum, să-L arestăm, Căci trebuie ca să păstrăm Calmul, în timpul Paștelor, Spre liniștea noroadelor. Să treacă praznicul, și-apoi, Vom pune mâna, pe El, noi!”


Doar două zile mai erau, Și sărbătorile urmau: Întâi, praznicul Paștelor, Apoi cel al Azimilor. În acest timp, preoții mari, Precum și ai lor cărturari, Prin vicleșug, se străduiau Să-L prindă pe Iisus. Voiau Să-I afle un motiv – oricare – Să poată-apoi, să Îl omoare.


Dar, mai ‘nainte ca să vie Timpul când o să se-mplinească Ce-am spus, o să vă prigonească Toți oamenii. Duși veți fi voi, În sinagogi, iar – mai apoi – În temniță-ți fi aruncați; Pe urmă, veți fi-nfățișați ‘Naintea dregătorilor, Precum și-a împăraților, Fără ca să aveți vreo vină, Ci numai din a Mea pricină.


Petru răspunse: „Doamne, eu, Cu Tine-oriunde, merg, mereu! Și-n temniță-am să Te urmez, Și-n moarte! Ăsta-i al meu crez!”


După ce fost-a răstignit Iisus, ostași-au împărțit Hainele Sale, fiecare Luând a patra parte, care – De drept – pe un soldat, venea. Cămașa-I, pentru că n-avea Nici urmă de vreo cusătură – Fiindcă dintr-o țesătură Întreagă era ea, de sus Și până jos – ostași-au spus:


„Iată, îți spun adevărat: Când tu, mai tânăr, te-ai aflat, De unul singur te-ncingeai Și doar, unde ai vrut, mergeai. Dar când vei mai îmbătrâni, Altfel de timpuri vor veni: Atunci, mâinile-ți vei întinde, Iar brâul, altul ți-l va prinde Și vei fi dus, de omu-acel, Unde nu vrei – unde vrea el.”


Văzând că aste lucruri, toate, Le plac Iudeilor, și-a zis Că bine e, de-ar fi închis Chiar Petru. Deci, n-a pregetat Și-n temniță, l-a aruncat. Fusese zi de sărbătoare, Căci era praznicul cel mare – Cel al Azimilor. L-a dus,


Când Petru-a fost întemnițat, Biserica a înălțat Rugi, pentru el, la Dumnezeu, Să-l izbăvească-n ceasul greu.


În acest fel, s-a împlinit Tot ce fusese pregătit, De mâna Ta, de al Tău sfat.


Atunci, mâna, pe ei, au pus Și-n temniță i-au aruncat, Până în zori, căci s-a-nserat.


Și-n temniță i-au aruncat, Pe-apostoli. Dar, un mesager


Saul, cu împuternicire De la cei mari, prăpăd făcea, Printre creștini. El pătrundea, În ale lor case, luând – Cu sila – și întemnițând, Atât bărbați, cât și femei.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan