Fapte 12:3 - Biblia în versuri 2014

³ Văzând că aste lucruri, toate, Le plac Iudeilor, și-a zis Că bine e, de-ar fi închis Chiar Petru. Deci, n-a pregetat Și-n temniță, l-a aruncat. Fusese zi de sărbătoare, Căci era praznicul cel mare – Cel al Azimilor. L-a dus,

Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

³ Când a văzut că lucrul acesta place iudeilor, l-a mai arestat și pe Petru. Era în timpul Sărbătorii Azimelor.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³ Iar când a constatat că acest lucru este agreat de iudei, l-a mai prins și pe Petru. Acest lucru se întâmpla în zilele sărbătorii Azimelor.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³ Când a văzut că aceasta este pe placul iudeilor, a decis să-l prindă și pe Petru; erau atunci zilele Ázimelor.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

³ Văzând că aceasta a fost pe placul iudeilor, a hotărât să-l aresteze şi pe Petru – era în timpul sărbătorii Azimelor.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³ Când a văzut că lucrul acesta place iudeilor, a mai pus mâna și pe Petru. (Erau zilele Praznicului Azimilor.)

Fapte 12:3 Iomraidhean Croise

Psalmi 76:10

Omul – chiar în a sa mânie – Laude-Ți dă când, cu urgie, Tu Te învăluiești. Mereu,

Exodul 23:15

Vei ține prima sărbătoare – Cea a azimilor – în care, Azimi mânca-vei, negreșit – Așa precum ți-am poruncit, În șapte zile, cât va ține Praznicu-acesta, pentru tine. Veți ține astă sărbătoare, În luna spicelor, în care, Voi – din robie – ați ieșit, Când din Egipt v-am izbăvit. Cu brațe goale-atunci, să știi Ca înainte-Mi, să nu vii.

Matei 26:17

Când praznicul a început, Toți ucenici-ndat’ au vrut Ca să Îi pună o-ntrebare: „Ne spune, unde ai vrea, oare, Să stai la masa Paștelor, În praznicul Azimelor?”

Ioan 12:43

De El. Ei, însă, au iubit – Mai mult – doar slava omului, Decât pe cea a Domnului.

Ioan 19:11

„Nici o putere, n-ai avea” – I-a zis Iisus – „asupra Mea, Dacă ea nu ți-ar fi fost dată, De sus, de către al Meu Tată. Cel care-n mâna ta M-a dat, A săvârșit un greu păcat!”

Ioan 21:18

„Iată, îți spun adevărat: Când tu, mai tânăr, te-ai aflat, De unul singur te-ncingeai Și doar, unde ai vrut, mergeai. Dar când vei mai îmbătrâni, Altfel de timpuri vor veni: Atunci, mâinile-ți vei întinde, Iar brâul, altul ți-l va prinde Și vei fi dus, de omu-acel, Unde nu vrei – unde vrea el.”

Fapte 12:4

Sub pază strașnică, l-a pus – Cam patru cete de soldați, La temniță, erau postați – Ca să-l arete gloatelor, La încheierea Paștelor.

Fapte 2:14

Petru se ridică-n picioare, Între cei unșpe; a privit, În jurul său, și a vorbit: „Mă ascultați bărbați Iudei! De-asemeni, ascultați toți cei Cari, în Ierusalim, sunteți!

Fapte 20:6

Când praznicul Azimilor Trecut-a, noi, pe urma lor, Cu o corabie-am pornit, De la Filipi, și am sosit – După ce-am petrecut, pe mare, Cinci zile – la Troa, în care, O săptămână doar, am stat. Apoi, la drum, iar am plecat.

Fapte 24:27

Doi ani s-au scurs, în acest fel. Felix plecă, iar după el, Porcius – zis Festus – a venit. Pentru că Felix a voit Să facă după placul lor – Adică al Iudeilor – Pe Pavel, și când a plecat, El îl lăsă întemnițat.

Fapte 25:9

Festus – pentru că urmărea, Bunăvoință, a avea, De la Iudei – l-a întrebat Pe Pavel: „Vrei ca, judecat, Să fii tu, la Ierusalim, Căci, împreună, ne suim Acolo?” Pavel l-a privit,

Fapte 4:13

Auzind astfel de vorbire Și îndrăzneala arătată De Petru și Ioan, mirată, Rămase-ntreaga adunare, Căci îi știa pe fiecare, Dintre cei doi, că nu aveau Carte defel și că erau Oameni de rând. Din tot ce-au spus, Au înțeles căci cu Iisus Oameni-aceia au umblat.

Galateni 1:10

Caut bunăvoință, eu, La oameni, sau la Dumnezeu? Sau caut, oare – fraților – A fi pe plac, oamenilor? Când, pe al oamenilor plac, Aș căuta, mereu, să fac, Atunci, să știți că, ne-ndoios, N-aș mai fi rob, al lui Hristos.”

1 Tesaloniceni 2:4

Dar dacă vrednici, fost-am noi Găsiți, de Dumnezeu apoi, Ca Evanghelia să ne-o dea, Să spunem lumii, despre ea, Atuncea noi ne străduim, În așa fel ca să vorbim, Încât să fim, pe plac, mereu, Doar la al nostru Dumnezeu Și, nicidecum, oamenilor, Pentru că El doar – fraților – E Cel care, din cer, scrutează Și, inima, ne cercetează.