Fapte 10:4 - Biblia în versuri 20144 „Corneliu!” – îngerul îi zise. Acesta, țintă, îl privise: „Ce este Doamne?” – i-a răspuns. „Rugile tale au ajuns, La Domnul, și-au fost ascultate. De milosteniile-ți toate, Acuma, El Și-a amintit, Căci înainte-I s-au suit. Faic an caibideilTuilleadh tionndaidheanNoua Traducere Românească4 Corneliu s-a uitat țintă la el și s-a înspăimântat. El a zis: ‒ Ce este, domnule? Îngerul i-a spus: ‒ Rugăciunile și milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, ca o jertfă de aducere-aminte. Faic an caibideilBiblia în Versiune Actualizată 20184 Atunci el s-a uitat fix la înger, s-a speriat și a zis: „Ce se întâmplă, Doamne?” Iar îngerul i-a zis: „Rugăciunile și binefacerile tale sunt cunoscute de Dumnezeu; și El le-a apreciat. Faic an caibideilVersiunea Biblia Romano-Catolică 20204 El, privindu-l cu atenție și cuprins de teamă, a întrebat: „Ce este, Doamne?”. Acesta i-a spus: „Rugăciunile și pomenile tale s-au urcat spre aducere-aminte înaintea lui Dumnezeu. Faic an caibideilRomână Noul Testament Interconfesional 20094 El l-a privit înmărmurit şi, cuprins de teamă, i-a zis: „Ce este, Doamne?” Îngerul i-a răspuns: „Rugăciunile şi milosteniile tale s-au înălţat înaintea lui Dumnezeu şi El a luat aminte la ele. Faic an caibideilBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu4 Corneliu s-a uitat țintă la el, s-a înfricoșat și a răspuns: „Ce este, Doamne?” Și îngerul i-a zis: „Rugăciunile și milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, și El Și-a adus aminte de ele. Faic an caibideil |
Tu – din înaltul cerului – Ascultă rugăciunea lui Și dă străinului acel Tot ceea ce-Ți va cere el, Spre a-Ți fi Numele făcut, Pe-ntreg pământul, cunoscut, Ca astfel toți – de bună seamă – Mereu, de Tine, să se teamă, Așa cum Israel se teme De Tine Doamne-n orice vreme. Străinul care o să vie, În acest fel are să știe Că-n ăst locaș – neîncetat – Numele Tău este chemat!
După aceea, glasu-acel Îmi zise astfel: „Daniel, Om prea iubit și scump, aminte Să iei dar, la aste cuvinte, Pe care eu ți le voi spune. Hai, pe picioare-acum, te pune, În locu-n care te găsești! Să stai acolo unde ești Și să asculți ce am de zis, Căci eu, la tine, sunt trimis!” După ce astfel mi-a vorbit, Eu în picioare-am reușit Să mă ridic, dar tremuram, Căci foarte-nspăimântat eram.
Ea, preoților, va fi dată. Aceștia – precum bine știi – Vor fi ai lui Aron copii. Un pumn, din floarea de făină, Să ia preotul și să vină Ca s-o arunce pe altar, Unde va arde acest dar, Care întâi s-a pregătit Cu untdelemn – cum am dorit – Și cu tămâia ce o are. Acesta-i darul din mâncare, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut.
Atunci, cei care-au arătat Teamă de Domnul, au venit Și între ei au povestit, Căci deseori se adunau Și unul altuia-și vorbeau. Domnul, la ale lor cuvinte, Îndată a luat aminte Și-a poruncit ca să se scrie O carte care-apoi să fie Un semn de amintire pus Și-n fața Domnului adus, Pentru toți oamenii din lume Care se tem de al Lui Nume.