Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Fapte 10:4 - Biblia în versuri 2014

4 „Corneliu!” – îngerul îi zise. Acesta, țintă, îl privise: „Ce este Doamne?” – i-a răspuns. „Rugile tale au ajuns, La Domnul, și-au fost ascultate. De milosteniile-ți toate, Acuma, El Și-a amintit, Căci înainte-I s-au suit.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

4 Corneliu s-a uitat țintă la el și s-a înspăimântat. El a zis: ‒ Ce este, domnule? Îngerul i-a spus: ‒ Rugăciunile și milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, ca o jertfă de aducere-aminte.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Atunci el s-a uitat fix la înger, s-a speriat și a zis: „Ce se întâmplă, Doamne?” Iar îngerul i-a zis: „Rugăciunile și binefacerile tale sunt cunoscute de Dumnezeu; și El le-a apreciat.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 El, privindu-l cu atenție și cuprins de teamă, a întrebat: „Ce este, Doamne?”. Acesta i-a spus: „Rugăciunile și pomenile tale s-au urcat spre aducere-aminte înaintea lui Dumnezeu.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Română Noul Testament Interconfesional 2009

4 El l-a privit înmărmurit şi, cuprins de teamă, i-a zis: „Ce este, Doamne?” Îngerul i-a răspuns: „Rugăciunile şi milosteniile tale s-au înălţat înaintea lui Dumnezeu şi El a luat aminte la ele.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Corneliu s-a uitat țintă la el, s-a înfricoșat și a răspuns: „Ce este, Doamne?” Și îngerul i-a zis: „Rugăciunile și milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, și El Și-a adus aminte de ele.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Fapte 10:4
24 Iomraidhean Croise  

O boală gravă l-a lovit, Pe Ezechia, și-a simțit Că nu poate să se mai scoale Din pat, iar moartea-i dă târcoale. Lui Dumnezeu, el s-a rugat, Iar El, atunci, l-a ascultat, I-a dat un semn și i-a vorbit.


Tu – din înaltul cerului – Ascultă rugăciunea lui Și dă străinului acel Tot ceea ce-Ți va cere el, Spre a-Ți fi Numele făcut, Pe-ntreg pământul, cunoscut, Ca astfel toți – de bună seamă – Mereu, de Tine, să se teamă, Așa cum Israel se teme De Tine Doamne-n orice vreme. Străinul care o să vie, În acest fel are să știe Că-n ăst locaș – neîncetat – Numele Tău este chemat!


Să-mi fie ruga înălțată, Precum tămâia se arată, Iar ridicarea mâinii mele Fie ca jertfele acele Care se-aduc când se-nserează!


Primite-n fața Domnului, Să fie darurile care Aduse-au fost pentru mâncare, Și tot ceea ce I-ai jertfit – Drept ardere de tot menit – El să primească, cu plăcere! (Oprire)


Să-Mi amintești, să căutăm Apoi, ca să ne judecăm. Tu trebuie ca să vorbești, Dreptatea să ți-o dovedești.


Eu, în ascuns, n-am cuvântat, Nici într-un loc întunecat. Eu nu am zis celor pe care, Iacov urmași în lume-i are, „Veniți la Mine, cu toți dar, Și căutați-Mă-n zadar!” Eu – Domnul – spun neîncetat, Doar ce e drept și-adevărat.”


După aceea, glasu-acel Îmi zise astfel: „Daniel, Om prea iubit și scump, aminte Să iei dar, la aste cuvinte, Pe care eu ți le voi spune. Hai, pe picioare-acum, te pune, În locu-n care te găsești! Să stai acolo unde ești Și să asculți ce am de zis, Căci eu, la tine, sunt trimis!” După ce astfel mi-a vorbit, Eu în picioare-am reușit Să mă ridic, dar tremuram, Căci foarte-nspăimântat eram.


Ea, preoților, va fi dată. Aceștia – precum bine știi – Vor fi ai lui Aron copii. Un pumn, din floarea de făină, Să ia preotul și să vină Ca s-o arunce pe altar, Unde va arde acest dar, Care întâi s-a pregătit Cu untdelemn – cum am dorit – Și cu tămâia ce o are. Acesta-i darul din mâncare, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut.


Atunci, cei care-au arătat Teamă de Domnul, au venit Și între ei au povestit, Căci deseori se adunau Și unul altuia-și vorbeau. Domnul, la ale lor cuvinte, Îndată a luat aminte Și-a poruncit ca să se scrie O carte care-apoi să fie Un semn de amintire pus Și-n fața Domnului adus, Pentru toți oamenii din lume Care se tem de al Lui Nume.


Încă ceva am a vă spune: Oriunde, propovăduită E Evanghelia, vestită Va fi și fapta ce-a făcut Femeia, precum ați văzut.”


De vorbele ce le-asculta, Maria, gându-și frământa, Cu întrebări, să afle vrând, Urarea, ce-o fi însemnând.


Femeile se-nspăimântară Și fețele și le plecară, Dar blând, bărbații le-au vorbit: „Pentru ce oare, ați venit, Ca printre morți, să căutați Pe Cel care e viu? Plecați!


Omul acela mi-a vorbit: „Corneliu! Domnu-a auzit, Rugile tale. A văzut, Ce milostenii, ai făcut. De ele, El Și-a amintit, Căci, înainte-I, s-au suit.


Jos, lângă Pavel, el a stat Și-a ascultat vorbirea lui. În ochii slăbănogului, Când Pavel, țintă, a privit, Că poate fi tămăduit, A înțeles, căci el vedea, Credința mare, ce-o avea.


„Doamne, dar ce să fac, acum?”, Am întrebat. „Vezi-ți de drum; Căci, spre Damasc, tu ai pornit. Intră-n cetate; negreșit, Afla-vei ce ai de făcut.”


Privindu-l țintă, și-au vorbit, În ăst fel: „Uită-te la noi!”


De toate am și sunt bogat. Traiul îmi e îmbelșugat, De-atunci, de când am dobândit, Prin fratele Epafrodit, Tot ceea ce trimis-ați voi, Spre a mă scoate din nevoi… O jertfă bună, pregătită Ca o mireasmă potrivită, Plăcută, pentru Dumnezeu, Bine primită-apoi. Mereu,


Deci, de nimic – dragii mei frați – Nicicând, să nu vă-ngrijorați. În orice lucru, tot mereu, Aduceți-I lui Dumnezeu, La cunoștință, cererea Pe care voi o veți avea, Alături de mulțumiri multe Și rugăciuni, ca să v-asculte.


De binefaceri, nu uitați, Ci darnici să vă arătați, Căci aste jertfe sunt, mereu, Plăcute, pentru Dumnezeu.


Nedrept, nu este Dumnezeu, Ci drept Se-arată El, mereu. De-aceea, fără îndoială, Nu uită-a voastră osteneală, Nici dragostea ce-o arătați Numelui Lui – dragii mei frați – Sau faptul că, neîncetat, La sfinți, voi, ajutor ați dat.


Fumul tămâiei ce-o avea Îngeru-n mâini, se unduia Blând și plăcut, urcând mereu, Pân’ a ajuns la Dumnezeu, Purtând ușor, pe al său nor, Și rugăciunea sfinților.


Domnul i S-a înfățișat, Zicând: „Ascultă, Samuel!” „Vorbește Doamne!” – spuse el – „Căci robul Tău e pregătit Să Te asculte, negreșit.”


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan