Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Fapte 1:24 - Biblia în versuri 2014

24 Apoi, toți au îngenunchiat Și-o rugăciune-au înălțat: „O, Doamne, Tu care privești În inimi, să ne deslușești, Care – din cei doi – vrei să fie

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

24 Ei s-au rugat astfel: „Tu, Doamne, Care cunoști inimile tuturor, arată-ne pe care dintre aceștia doi l-ai ales

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

24 Apoi s-au rugat astfel: „Doamne, Tu cunoști inimile tuturor oamenilor. Arată-ne pe care dintre aceștia doi l-ai ales

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

24 Apoi s-au rugat astfel, spunând: „Tu, Doamne, care cunoști inimile tuturor, arată-ne pe care dintre aceștia doi l-ai ales

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Română Noul Testament Interconfesional 2009

24 Şi s-au rugat zicând: „Doamne, Tu care cunoşti inimile tuturor, arată-ne pe care din aceştia doi l-ai ales

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

24 Apoi au făcut următoarea rugăciune: „Doamne, Tu, care cunoști inimile tuturor oamenilor, arată-ne pe care din acești doi l-ai ales,

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Fapte 1:24
24 Iomraidhean Croise  

Ascultă-l Doamne, negreșit, Din cerul locuinței Tale. Așa cum este a sa cale, Să-i dai la fiecare-ndată, Răsplata binemeritată, Căci Tu cunoști inima lor – A fiilor oamenilor.


Iar ție, Solomon, doresc, Un sfat să îți mai dăruiesc: Învață să-L cunoști, mereu, Pe-al tatălui tău Dumnezeu. Din inimă să Îi slujești, Poruncile-I să le păzești Cu suflet binevoitor, Mereu, în fața tuturor. Căci Domnu-i Cel cari cercetează În inimi, și care scrutează În ceea ce ne-nchipuim Și-n tot ceea ce ne gândim. Dacă tu Îl vei căuta, Aproape, El – mereu – va sta. O să se lase – să știi bine – Astfel, a fi găsit de tine. Dar dacă o să-L părăsești, Atuncea poți să te gândești Că lepădat vei fi, mereu, De către-al nostru Dumnezeu.


Doamne, eu știu că Tu privești În inimă și că iubești Doar inima ce se arată Precum că e, mereu, curată. Daruri, de bună voie, eu Ți-am adus astăzi, Domn al meu, Și Ți le dau cu curăție De inimă și bucurie. Plin de-ncântare, am văzut Că și poporul a făcut Asemeni mie și, la fel, Daruri Ți-a dăruit și el.


N-ar ști al nostru Dumnezeu, Care – în inimi – tot mereu, E în măsură să privească Iar taina s-o descoperească?


Ah! Răutatea, o oprește! Pe cei răi nu-i lăsa să stea, Ci Tu Doamne, îl întărește Pe cel care-i neprihănit. Căci Tu doar ești Acela care, Rărunchi și inimi ai citit. O Domnul meu, Cel drept și mare!


Ținutul morții de-i știut, Dacă Adâncu-i cunoscut Și-i gol în fața Domnului, Cu-atât mai mult, a omului Inimă fi-va cunoscută De Cel de care-a fost făcută.


„O Doamne, Domn al oștilor, Care ești drept judecător, Tu care-n inimi poți să vezi Și cari rărunchi-i cercetezi, Mă lasă să mă pot uita Și eu, la răzbunarea Ta, Pe care Tu o pregătești În contra lor, să-i pedepsești, Căci a mea pricină, cutez, Ție să Ți-o încredințez!”


„Eu, Domnul – cel care veghez Întotdeauna – cercetez Adâncul inimii. Doar Eu Încerc rărunchii, tot mereu, Și plată-i dau la fiecare, După purtarea ce o are. Astfel, răsplata tuturor E dată după rodul lor.”


Doamne, Tu care, tot mereu, Ești al oștirii Dumnezeu Și-ncerci pe cel neprihănit, Tu cari în inimi ai privit Și-apoi rărunchi-ai încercat, Nu mă lăsa nemângâiat! Îngăduie-mi a mă uita Și eu, la răzbunarea Ta, Asupra lor! Necazul meu, În mâna Ta îl așez eu.


„Doamne, Tu care, negreșit, Ești Dumnezeul tuturor – Al tuturor duhurilor Oricărui trup, te rog, găsește Pe cineva și pregătește Un om, pe cari să-l pui, mai mare, Peste întreaga adunare.


Dar, Domnul i-a privit și-a spus: „Voi, Fariseii, căutați, Neprihăniți, să v-arătați, ‘Naintea omului, mereu; Dar inimile, Dumnezeu Vi le cunoaște. Pot a spune, Că-n fața Lui, e-o urâciune Ceea ce omul a-nălțat.


Apoi, a treia oară-i puse, Lui Petru-aceeași întrebare: „Îmi spune, Mă iubești tu, oare, Fiu al lui Iona?” „Domnul Meu, Tu știi, ce mult, Te iubesc eu!” – Răspunse Petru – întristat, Căci, de trei ori, l-a întrebat Dacă-L iubește – iar, Iisus, „Să Îmi paști oile!” – i-a spus.


Pentru Biserici, rânduiră Prezbiteri. Apoi, s-au rugat, Au ținut post și i-au lăsat În grija Domnului, în care Se încrezuse fiecare.


Că Domnul, care-a cunoscut Ale lor inimi, a făcut Ca și ei, mântuiți, să fie, Lăsând, și peste ei, să vie, Din cer, al Său Duh Sfânt apoi.


Au fost, apoi, și-nfățișați Apostolilor, după care, Aceștia, peste fiecare, Mâinile, și le-au așezat Și, rugăciuni, au înălțat.


Iar Cel care, din cer, scrutează Și, inimile, cercetează, Vede dorința Duhului Și știe năzuința Lui; Astfel dar, Duhul ostenește Și, pentru sfinți, El mijlocește, În față stând, la Dumnezeu, După a Lui voie, mereu.”


Nici o făptură nu se-ascunde, De El, căci – peste tot – pătrunde. Nimic nu e acoperit, Ci totu-i gol, necontenit, Față de Cel cu care noi Avem de-a face, să știți voi.


Loviți, cu moartea, au să fie Copiii ei și o să știe Biserica, precum că „Eu Sunt Cel cari cercetez, mereu, Rărunchi și inimi”, iar apoi – Când am să Mă întorc, la voi – Răsplată-i dau, la fiecare, După ce fel de fapte are.


Saul a zis, atunci, astfel: „O, Doamne al lui Israel, Arată-mi adevăru-ndat’, Căci vreau să știu ce s-a-ntâmplat! Sorți-au fost puși s-aleagă-apoi Și au căzut pe amândoi – Pe Saul și pe al său fiu – Scăpând întreg poporul viu.


Domnul i-a zis lui Samuel: „De ce privești așa, la el? Nu te uita la-nfățișare, Nici la statura ce o are, Pentru că Eu l-am lepădat Și nu va fi el, împărat. Domnul, la inimă, privește Și nu la ceea ce izbește – Mai întâi – ochiul omului.”


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan