Fapte 1:15 - Biblia în versuri 2014

¹⁵ Petru se ridică-n picioare, Privi întreaga adunare – O sută douăzeci de frați Erau, acolo, adunați – Iar apoi, zise: „Fraților,

Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

¹⁵ În zilele acelea, Petru s-a ridicat în mijlocul fraților – o mulțime de aproape o sută douăzeci de oameni – și a zis:

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁵ În acele zile, Petru a vorbit celor care erau adunați. Numărul lor era de aproximativ o sută douăzeci de persoane. El le-a zis:

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁵ În zilele acelea, Petru s-a ridicat în mijlocul fraților – mulțimea celor adunați în acel loc era cam de o sută douăzeci de persoane – și a spus:

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹⁵ În zilele acelea, Petru s-a ridicat în mijlocul fraţilor, care erau cam o sută douăzeci de oameni, şi le-a spus:

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁵ În zilele acelea, Petru s-a sculat în mijlocul fraților – numărul celor adunați laolaltă era de aproape o sută douăzeci – și a zis:

Fapte 1:15 Iomraidhean Croise

Matei 13:31

Iisus vorbea, mereu, ‘nainte, Și-a spus odată: „Țineți minte: Împărăția cerului E-asemenea grăuntelui Cel de muștar, ce-a fost luat De-un om, și-n urmă, semănat.

Luca 22:32

Eu, pentru tine, M-am rugat, Credința ce ai căpătat, Să nu se piardă, ci ‘napoi – Când vei veni la Domnu-apoi – Să poți ca să îi sprijinești, Pe frați și să îi întărești.”

Ioan 14:12

Adevărat spun, cel ce crede În Mine, tot ceea ce vede Că Eu, aicea, am făcut – Lucrările ce le-ați văzut – Și el putea-va să le facă. V-am spus în ce fel: numai dacă Va crede-n Mine. Va putea, Lucrări mai mari ca acestea, Să facă el; pentru că Eu Am să Mă duc la Tatăl Meu

Ioan 21:23

De-atunci dar, din astă pricină, Printre frați, zvonul a ieșit, Că ucenicul cel iubit, N-o să mai moară. Dar Iisus N-a zis că nu moare, ci-a spus, Lui Petru, doar: „Ce-ți pasă ție, Dacă voiesc Eu, să rămâie, Până revin?” – n-a zis nimic

Fapte 10:23

Petru, în casă, i-a poftit, Și-n acea zi, i-a găzduit,

Fapte 11:1

Toți, din Iudeea, auziră – Apostoli, frați – cum că primiră Și Neamurile, Duhul Sfânt, Prin al lui Dumnezeu Cuvânt.

Fapte 11:12

Am fost, de Duh, de-a lor venire, Să nu fac vreo deosebire Și să îi însoțesc apoi. Ăști șase frați au fost cu noi Și, împreună, am intrat, La cel la care-am fost chemat.

Fapte 11:26

Cu sine-n Antiohia. Un an întreg, ei au luat, Parte, la adunări, și-au dat Învățătură, tuturor. Aicea – ucenicilor – Întâia oară, li s-a dat, Un nume nou. Ei s-au chemat „Creștini”. Deci, a pornit ăst nume, Din Antiohia, în lume.

Fapte 11:29

Toți ucenicii au găsit, Că este foarte potrivit, Ca fiecare, dintre ei, Să dea fraților lor Iudei, După putință, ajutor.

Fapte 12:17

Semn, ca să tacă și, zorit, Pe urmă, le-a istorisit Cum Domnul l-a eliberat De unde-a fost întemnițat. „Pe Iacov, să îl înștiințați, Și-asemeni, și pe ceilalți frați. Cu toți să știe ce v-am spus!” – A sfârșit Petru și s-a dus

Fapte 14:2

Iudeii care n-au crezut, Să întărâte, s-au zbătut, Îndată, al Neamurilor Suflet, în contra fraților.

Fapte 15:1

Câțiva bărbați, în vremea ‘ceea, Tocmai veniră din Iudeea, Și le-au spus fraților: „Să știți, Că nu puteți fi mântuiți, Dacă-mprejur, nu v-ați tăiat, Așa cum Moise a lăsat.”

Fapte 15:3

Atunci, pe gânduri, n-au mai stat, Ci au făcut precum au spus Și, spre Ierusalim, s-au dus. Biserica i-a însoțit Până cetatea-au părăsit, Urmând drumul Feniciei Și-apoi cel al Samariei. Pe unde au trecut, mereu, De-ntoarcerea la Dumnezeu A Neamurilor, au vorbit. Mari bucurii au dăruit, În orice loc, în calea lor, În rândurile fraților.

Fapte 16:2

Și Listra, când îl pomeneau, Numai de bine, îl vorbeau.

Fapte 16:40

Cetatea lor. Ei au intrat – Din temniță când au ieșit – La Lidia, unde-au vorbit Cu frații și i-au mângâiat, Și-abia în urmă, au plecat.

Fapte 17:10

Pavel și Sila-au fost luați, Și-apoi, trimiși – de către frați – Noaptea, la Berea. Aici, ei, În sinagogă, la Iudei, Intrară, de cum au sosit.

Fapte 17:14

Pe Pavel, frații l-au luat – După această întâmplare – Și îl trimiseră pe mare. La Berea, Sila a rămas, Cu Timotei, în acel ceas.

Fapte 17:6

Furioși, pentru că nu-i aflară, Pe Iason, ei îl înhățară Și pe câțiva frați. I-au luat Și-n grabă i-au înfățișat, ‘Naintea dregătorilor, Strigând apoi, în fața lor: „Oameni-acești-au răscolit Întreaga lume, și-au venit, Acum, și-aici! După cum știți,

Fapte 18:18

Pavel, la Corinteni, a stat Un timp destul de-ndelungat. În urmă, el i-a părăsit, Pe frații săi și a pornit, Cu o corabie, la drum – Spre Siria – având acum, Însoțitori, pe Acuila Și-a lui soție, Priscila. Pavel, în Chencrea, când ajunse, Întâi și-ntâi, capul își tunse, Căci avusese de-mplinit O juruință. Au sosit

Fapte 18:27

Când au văzut dorința lui, Ca în Ahaia, imediat, Să plece, l-au îmbărbătat Frații, fiind pe placul lor, Și-ndată, ucenicilor, Le-au scris ca să-l primească bine, Pe-acela care, la ei, vine. Când a ajuns, a ajutat, Prin harul care i-a fost dat, De Dumnezeu, pe toți acei Care-au crezut, căci pe Iudei,

Fapte 21:17

Când ne văzură că sosim, Cu bine, la Ierusalim, Toți frații ne-au întâmpinat, Cu bucurie, de îndat’.

Fapte 21:20

Când vorbele i-au auzit, Pe Dumnezeu L-au proslăvit Și-au zis: „Vezi frate, câți Iudei? Văzut-ai câte mii, din ei, Crezură și s-au dovedit, De râvnă, plini, necontenit, Pentru această Lege? Ei

Fapte 21:7

Călătoriile pe mare Se terminară, după care, Din Tir, la drum, din nou plecarăm Și-n Ptolemaida intrarăm. Aici, de bine, am urat La frați, și-o zi, la ei, am stat.

Fapte 22:5

Marele preot, fraților, Și al bătrânilor sobor, Martori îmi sunt, căci ei mi-au dat Scrisori, cu care am plecat, Către Damasc, s-aduc legați, Atât femei cât și bărbați, Aicea – la Ierusalim – Unde urma să-i pedepsim.

Fapte 28:14

În acel loc, i-am întâlnit, Pe niște frați, cari ne-au rugat Să stăm cu ei. Astfel, am stat O săptămână, iar apoi, Spre Roma, ne-ndreptarăm noi.

1 Corinteni 15:6

Apoi, în urmă, au putut Să-L vadă cinci sute de frați, Din care, mulți, mai sunt aflați, Încă, în viață, negreșit, În timp ce uni-au adormit.

Revelația 11:13

Peste pământ, s-a abătut, Atuncea, un cutremur mare, Cari, să dărâme-a fost în stare, A zecea parte, din cetate. Dintre ființele aflate Atunci, acolo, șapte mii S-au șters, din rândul celor vii. Oamenii care au scăpat S-au îngrozit și slavă-au dat, Acelui care e, mereu, Al cerurilor Dumnezeu.

Revelația 3:4

Totuși, în Sardes e ceva, Pentru că se găsesc câțiva, Cari, hainele, nu și-au mânjit. Numai aceștia – negreșit – Vor fi cu Mine, împreună, Și haine albe au să-și pună, Fiindcă ei au arătat Că vrednici sunt, neîncetat.