Fapte 1:10 - Biblia în versuri 2014

¹⁰ Pe când ședeau ei, neclintiți – Spre cer, cu ochii, pironiți – În haine albe-nveșmântați, Li se-arătară doi bărbați,

Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

¹⁰ Și cum priveau ei spre cer, în timp ce El Se înălța, iată că li s-au înfățișat doi bărbați în haine albe,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁰ În timp ce stăteau și Îl priveau plecând spre cer, au apărut doi bărbați îmbrăcați în haine albe.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁰ În timp ce erau cu ochii ațintiți spre cer și el se înălța, iată că le-au apărut doi bărbați în haine albe

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹⁰ Şi pe când stăteau şi priveau cum pleca spre ceruri, iată, li s-au arătat doi bărbaţi în veşminte albe

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁰ Și cum stăteau ei cu ochii pironiți spre cer pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbați îmbrăcați în alb

Fapte 1:10 Iomraidhean Croise

2 Regi 2:10

Ilie zise: „Lucru greu Îmi ceri, dar te asigur eu, Că dacă mă vei fi zărit, La ceruri când voi fi răpit, Se va-ntâmpla precum dorești, Iar ce îmi ceri, ai să primești. De nu mă vei vedea, ei bine, Nu vine duhul peste tine.”

Daniel 7:9

Plin de uimire eu ședeam Și aste lucruri le priveam. În urmă, am mai observat Cum scaune s-au așezat. Ele s-au dovedit să fie, Drept scaune pentru domnie. După aceea, a venit Un Om, de zile-mbătrânit. Acesta, jos, S-a așezat. Straiul cu cari era-mbrăcat, Alb ca zăpada se vădea. Și părul Său de-asemenea, A fi la fel de alb se-arată, Precum este lâna curată. Scaunul Lui, pentru domnie, Flăcări de foc păreau să fie, Iar roțile ce le avea, Un foc aprins mi se părea.

Matei 17:2

Iisus, pe vârful muntelui, ‘Naintea lor, Și-a preschimbat Fața. Uimiți, ei s-au uitat La fața Lui, cum strălucea Ca soarele, cum răspândea Lumină, haina Sa, în jur, Fiind, din al luminii șnur,

Matei 28:3

Ca fulgerul, el apărea, Cu haine albe ca de nea, Șezând pe piatra prăvălită.

Marcu 16:5

Îndată, în mormânt intrară Și cu privirea-l cercetară. Au tresărit, când au văzut Un tinerel, ce-a apărut La dreapta lor, înveșmântat În haine albe. S-au speriat Femeile, când l-au zărit,

Luca 24:4

Nedumerite, se priveau Și, ce să creadă, nu știau, Cuprinse de uimire mare. Atuncea, în strălucitoare Și albe haine-nveșmântați, Li se-arătară doi bărbați.

Ioan 20:12

În alb, doi îngeri, îmbrăcați, Văzu, atuncea, așezați, Pe locul unde-a fost culcat Iisus. Unul din ei a stat La cap, iar altul, la picioare. Ea, cu o față rugătoare, Înspăimântată și tăcută, Privea la ei, ca și pierdută.

Fapte 10:3

Cam pe la ceasu-al nouălea, Pe când Corneliu se găsea În rugăciune adâncit, În viziune, lămurit, Văzu îngerul Domnului Intrând în odăița lui.

Fapte 10:30

„Cam patru zile sunt” – a zis Corneliu – „de când mă aflam, În casa mea, și mă rugam. Să fi fost ceasu-al nouălea, Când am avut vedenia. Un om, atuncea, am văzut, În fața mea, că a șezut. Avea o haină lucitoare, Ce-l învelea pân’ la picioare.

Revelația 3:4

Totuși, în Sardes e ceva, Pentru că se găsesc câțiva, Cari, hainele, nu și-au mânjit. Numai aceștia – negreșit – Vor fi cu Mine, împreună, Și haine albe au să-și pună, Fiindcă ei au arătat Că vrednici sunt, neîncetat.

Revelația 7:14

„Doamne”, atuncea i-am răspuns, De spaimă-adânc, fiind pătruns, „Eu nu pot ști cine sunt ei. Doar tu îi știi pe toți acei.” El a răspuns: „Ei sunt cei care Vin din necazu-acela mare, Pentru că toți aceștia sânt Veniți de jos, de pe pământ. Oameni-aceștia și-au spălat Straiul, în sângele vărsat, De către Miel și, negreșit, În acest fel, și le-au albit.