Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Exodul 7:4 - Biblia în versuri 2014

4 Dar Faraon n-o să voiască Să vă asculte. Astfel, Eu Îmi voi întinde brațul Meu, Peste Egipt. Pe-al Meu popor, Din țara Egiptenilor Și din robia grea și-amară, Atuncea îl voi scoate-afară, Prin ale Mele brațe tari, Cu judecăți aspre și mari.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

4 Când Faraon nu va asculta de voi, Îmi voi întinde mâna împotriva Egiptului și, prin faptele mărețe ale judecății, Îmi voi scoate armatele din țara Egiptului, pe fiii lui Israel, poporul Meu.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Când faraonul va decide să nu te asculte, Îmi voi întinde mâna împotriva Egiptului și voi scoate din această țară clanurile israelienilor care formează poporul Meu. Voi acționa astfel făcând judecăți senzaționale (împotriva Egiptului).

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Dar Faraón nu vă va asculta. Eu îmi voi pune mâna împotriva Egiptului și voi scoate oștirile mele, poporul meu, pe fiii lui Israél, din țara Egiptului prin mari judecăți.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Totuși Faraon n-are să v-asculte. Apoi Îmi voi întinde mâna asupra Egiptului și voi scoate din țara Egiptului oștile Mele, pe poporul Meu, pe copiii lui Israel, prin mari judecăți.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Și Faraon nu va asculta de voi și îmi voi pune mâna asupra Egiptului și voi scoate din țara Egiptului oștirile mele, pe poporul meu, pe copiii lui Israel prin mari judecăți.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Exodul 7:4
28 Iomraidhean Croise  

Domnul, pe Moise, l-a chemat Și-apoi, astfel a cuvântat: „La Faraon, te duci, grăbit, Și-i spui că Eu am împietrit Inima lor, a tuturor – A lui și-a slujitorilor – Ca să-Mi arăt semnele Mele, Azi, între voi și, despre ele,


Domnul, lui Moise-i zise-apoi: „Iată că Faraon, de voi, N-o să asculte, căci voiesc În acest fel, să-Mi înmulțesc Minuni ce le-am făcut, În al Egiptului ținut.”


Pe toți fiii lui Israel, Din al Egiptului ținut, I-a scos și liberi i-a făcut.


Moise, în urmă, a venit, Poporului de i-a vorbit: „Să v-amintiți, neîncetat, De-această zi-n care-ați scăpat Din a Egiptului robie, De-acum și până-n veșnicie. Pe voi, fiii lui Israel, Cu brațul său puternic, El – Domnul – v-a ridicat de jos Și din robia grea, v-a scos. Porunca Lui, va fi-mplinită: Să nu mâncați pâine dospită,


Un semn, pe mână să îți fie, Și ca un semn de amintire Pe frunte, în a ta privire. Astfel, legea lui Dumnezeu, Sub ochii tăi, va fi mereu. Numai așa, în gura ta, Întotdeauna, ea va sta, Căci din Egipt, cu brațu-I tare, Domnul v-a scos, pe fiecare.


Moise, pe larg, i-a povestit, Lui Ietro, tot ce-a făptuit Domnul, contra Egiptului, Precum și-a Faraonului, Din pricina lui Israel. I-a spus, în urmă, și ce fel De suferințe-au îndurat, Pe drum, și-apoi cum i-a scăpat, De toate-acestea, Dumnezeu, Care i-a însoțit mereu.


Eu știu că al Egiptului Stăpân, n-o să vă-ngăduiască Să mergeți. Dar o să-l silească Puternica Mea mână, care Are să-l prindă în strânsoare.


Îmi voi întinde, peste el, Brațul, și voi lovi astfel, Egiptul, cu minuni pe care Am să le fac, fără-ncetare, Până când o să fiți lăsați, Din acea țară, să plecați.


Domnul, lui Moise i-a vorbit: „Iată că timpul a sosit Și vei vedea ce am să-i fac, Lui Faraon, după-al Meu plac: O mână tare-o să-l silească, Din țară, ca să izgonească Poporul. Da! Va fi silit Să-l lase, căci Eu am vorbit!”


Aron și Moise au ieșit Din acest neam. Lor le-a vorbit Domnul, când i-a chemat la El, Spunând: „Scoateți pe Israel, Din țara Egiptenilor! Să iasă, după oastea lor!”


Ai să pornești, din nou, la drum, Și fiilor lui Israel, Le vei vorbi, în acest fel: „Eu, Domnul sunt! Eu sunt Cel care, Din ale voastre munci amare, Cu care sunteți apăsați, Am să vă scot. Veți fi scăpați, Din a Egiptului robie, Cu braț întins, și au să fie Mari judecăți. De-acolo, Eu


Degeaba, însă, a văzut El, semnele ce s-au făcut, Căci inima și-a împietrit Și să asculte, n-a voit, De Moise și Aron; făcuse – În ăst fel – precum Domnul spuse.


Iată cum trebuie vorbit, Cu Faraon. La râu, când vine, Vei zice: „M-a trimis la tine, Acum, Domnul Evreilor – Cel care-I Dumnezeul lor – Ca să îți spun: „Scoate afară, Pe-al Meu popor, din a ta țară. Lasă-l să meargă în pustie, Unde o să-Mi slujească Mie! Până acum, n-ai ascultat Poruncile ce ți le-am dat.”


Văzându-se eliberat, Simțind că timp a căpătat Ca să răsufle, Faraon N-a vrut – de Moise și Aron – S-asculte, ci și-a împietrit Inima iar, și-a împlinit Atuncea – prin purtarea lui – Întocmai, spusa Domnului.


Când au văzut că ei nu pot Păduchi a scoate, au venit La Faraon și i-au vorbit: „Noi, vrăjitorii, nu putem Scoate păduchi. Acum vedem Că ăsta e un lucru greu. E degetul lui Dumnezeu Aici, acuma, negreșit.” Dar inima și-a împietrit, Din nou, măritul Faraon. N-a vrut, de Moise și Aron, S-asculte. Prin purtarea lui, A-mplinit spusa Domnului.


Domnul – așa cum a vorbit Întâi, cu Moise – i-a-mpietrit Inima iar, lui Faraon, Care, de Moise și Aron, Nu s-a lăsat înduplecat, Căci vorba nu le-a ascultat.


Simți-vei mâna Domnului, Asupra ta. Căci brațul Lui, Peste-a ta turmă se va-ntinde Și-ntregul câmp îl va cuprinde, Lovind măgari și cai și boi, Cămile și turme de oi. Cu ciumă o să le lovească Și are să le nimicească.


Pedepsele se pregătesc Pentru cei cari batjocoresc; Iar ploaia loviturilor, Spinărilor nebunilor.


Noapte de noapte, îmi tânjește Sufletul meu, căci Te dorește. Ești căutat de duhul meu, În mine Doamne, tot mereu, Când judecățile Îți sânt Îndeplinite, pe pământ. Toți cei de pe a lumii față, Ce este drept, atunci învață.


El, zi de zi, în contra mea, Ale Lui mâini Și le-ntindea.


Dar totuși, Domnul Dumnezeu A zis așa: „Iată că Eu, Cu toate că trimite-voi Peste Ierusalim, apoi, Grozavele pedepse cari Sunt patru-n număr și sunt mari – Adică ciuma, sabia, Sălbăticiuni și foametea – Pe care Eu le stăpânesc, Ca în ăst fel să nimicesc Pe toți oamenii din popor Și-asemenea vitele lor,


Iată că am să împlinesc Cuvintele ce le rostesc, Contra Moabului. De-ndată, Voi ține a Mea judecată Și-n felu-acesta au să știe Că Eu sunt Domnul, pe vecie.”


Patrosul am să-l pustiesc. Voi pune foc Țoanului Și judec țara Noului.


Căci judecățile-Mi rostite Despre Egipt, vor fi-mplinite Și-n felu-acesta au să știe Că Eu sunt Domnul, pe vecie.”


Nu va avea teamă, de Tine? Și cine are să-ndrăznească, Numele Tău, să nu-L slăvească? Tu Doamne, numai Tu ești Sfânt, Iar Neamurile, câte sânt În lume, vor veni, la Tine, În fața Ta să se închine, Căci judecățile făcute, De către Tine, sunt știute De toți – că fost-au arătate – Și le-au văzut că-s minunate!”


În urmă, eu am auzit, Altarul, cum a glăsuit: „Da Doamne, Tu cari ești, mereu, Atotputernic Dumnezeu, Doar cu dreptate-ai judecat Și am văzut, încă odat’, Că judecăți adevărate Faci Doamne, și sunt minunate.


Căci judecățile rostite, De Dumnezeu, sunt dovedite A fi, mereu, adevărate, Făcute numai cu dreptate. Iată că El a judecat, Pe curva care a stricat Pământul, cu curvia ei Și-apoi, i-a răzbunat pe-acei Care-I sunt robi, căci s-a vărsat Sângele lor, nevinovat,”


Căci mâna Domnului, mereu, Asupra lui, apăsa greu. Domnul era-mpotriva lor Și-l apăsa pe-al Său popor, Așa precum i-a înștiințat – Și după cum El a jurat – Pân’ au ajuns în strâmtorare.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan