Exodul 7:18 - Biblia în versuri 2014

¹⁸ Se-mpute apa râului Și au să piară peștii lui, Iar Egiptenii au să fie, De greață prinși, când au să vie Ca să bea apă-nsângerată.”

Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

¹⁸ Peștii din râu vor muri, râul se va împuți, și egiptenii nu vor mai putea să bea apă din Nil’»“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁸ Peștii din râu vor muri, râul va avea un miros urât, iar egiptenii nu vor mai putea să bea apă din Nil.»”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁸ Peștii care sunt în Fluviu vor muri și se va împuți Fluviul și egipténii nu vor mai putea să bea din apa Fluviului»”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁸ Peștii din râu vor pieri, râul se va împuți, așa că le va fi greață egiptenilor să bea din apa râului.»’”

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁸ Și peștii care sunt în râu vor muri și râul se va împuți și le va fi greață egiptenilor să bea din apele râului.

Exodul 7:18 Iomraidhean Croise

Exodul 7:21

Iar pești-ndată au pierit. Râu-ncepuse să se-mpută, Nemaiputând a fi băută Apa ce se afla în el. În tot Egiptu-a fost la fel, Căci ale sale ape, toate, În sânge fost-au preschimbate.

Exodul 7:24

Toți Egiptenii au săpat Fântâni și apă-au căutat, Căci apa care-n râu curgea, Nu mai puteau ca să o bea.

Isaia 19:6

Iar apele cele pe care Țara Egiptului le are, De-ndat’ au să se împuțească, Canalele-au să se golească, Iar trestia se veștejește Și pipirigul se-ofilește.

Numeri 11:20

Ci chiar o lună-ntreagă. Deci, Atâta carne-o să mâncați, Până o să vă săturați, Încât, pe nări, o să simțiți Cum că vă iese și, scârbiți, Aveți a fi de ea apoi, Fiindcă n-ați ascultat voi, De Dumnezeul vostru care Șade-n a voastră adunare, Și pentru că, neîncetat, V-ați plâns și v-ați tot întrebat: „Oare de ce, noi am ieșit? De ce, Egiptu-am părăsit?”

Numeri 21:5

Lui Dumnezeu; toți au cârtit, Contra lui Moise, întrebând: „Spune-ne dar, ce ai de gând? De ce ai scos acest popor, Din țara Egiptenilor? Ce faci cu noi? Nimeni nu știe! Vrei să pierim, toți, în pustie? Nu vezi că, pâine, nu avem, Că nu-i nici apă, ca să bem? De hrana proastă, ce-am primit, Și sufletul ni s-a scârbit!”