Exodul 5:2 - Biblia în versuri 2014

² Dar Faraon răspunse: „Cine Este Acest Domn, Dumnezeu, Ca de-al Său glas să ascult eu, Și să îl las pe Israel, Să plece, căci așa vrea El? Nu Îl cunosc pe Dumnezeu, Iar pe Israel nu-l las eu, Să plece, cum ați fi voit.”

Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

² Dar Faraon a răspuns: ‒ Cine este Domnul, ca să ascult de glasul Lui și să-l las pe Israel să plece? Nu-L cunosc pe Domnul și nu-l voi lăsa pe Israel să plece.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Dar faraonul a răspuns: „Cine este acest «Iahve» pe care să îl iau în considerare și să îl las pe Israel să plece? Nu Îl cunosc pe «Iahve»; și nu îl voi lăsa pe Israel să plece!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Faraón a zis: „Cine este Domnul, ca să ascult de glasul lui și să-l las pe Israél [să plece]? Nu-l cunosc pe Domnul și nici nu-l voi lăsa pe Israél [să plece]”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² Faraon a răspuns: „Cine este Domnul, ca să ascult de glasul Lui și să las pe Israel să plece? Eu nu cunosc pe Domnul și nu voi lăsa pe Israel să plece.”

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Și Faraon a zis: Cine este Domnul ca să ascult de glasul lui și să las pe Israel să meargă? Nu cunosc pe Domnul și nici nu voi lăsa pe Israel să meargă.

Exodul 5:2 Iomraidhean Croise

2 Regi 18:35

Ce dumnezei ați auzit, Că țările și-au izbăvit, Încât – acum – să credeți voi, Că Domnul vostru, mai apoi, Vă va scăpa din mâna mea Și izbăvire-o să vă dea?”

2 Cronici 32:14

Dar dintre zeii ce-i aveau Popoarele ce-n jur erau, Care e cel ce-a reușit, Poporul să-și fi izbăvit, Din mâna tuturor acei Care au fost părinții mei? Credeți că Domnul va putea, A vă scăpa din mâna mea?

2 Cronici 32:15

Să nu cumva să vă lăsați, De Ezechia, înșelați! Pentru că el nu va putea Ca izbăvire să vă dea. Din dumnezeii ce-i aveau Popoarele ce-n jur erau, Nici unul nu a reușit Poporul să-și fi izbăvit, Din mâna tuturor acei Care au fost părinții mei. Nici Dumnezeu nu va putea, A vă scăpa, din mâna mea!”

2 Cronici 32:19

Ei, despre Domnul, au vorbit La fel precum au glăsuit De dumnezeii ce-i aveau Popoarele ce-n jur erau, Cari se vădeau a fi firești, Făcuți de brațe omenești.

Neemia 9:10

Minuni și semne-ai săvârșit, În contra Faraonului, Precum și a poporului Pe care el îl stăpânea Și-a țării pe care-o avea, Căci i-ai știut pe fiecare, Cu cât de multă îngâmfare – Față de-ai noștri – s-au purtat, Când în Egipt ei s-au aflat. Prin tot ceea cei ai făcut Atunci, ei, slava, Ți-au văzut. Și astăzi ea este văzută Și tuturor li-e cunoscută.

Iov 15:25

Căci ridicat-a mâna lui, Chiar împotriva Domnului; Și astfel, s-a împotrivit Celui Puternic și-a-ndrăznit

Iov 15:26

Ca să găsească el, o cale, Scoasă din bezna minții sale, Prin cari, cu scuturile lui, Să stea-mpotriva Domnului Și-apoi să poată-n acest fel, Să năvălească peste El, Trecând peste al Său hotar.

Iov 21:15

De ce trebuie să slujim Aceluia A Tot Puternic? Cine e El? E oare vrednic? Sau ce putem să câștigăm, Când rugăciuni Îi înălțăm?”

Psalmi 10:4

Cel rău – trufaș – zice mereu: „Nu pedepsește Dumnezeu! Căci Domnul nici măcar nu este, Ci totul este o poveste!” Astfel de gânduri, cel rău are.

Psalmi 12:4

Să-i nimicească Dumnezeu, În veci, pe toți aceia cari Cutează-a spune: „Noi, mereu – Cu limba noastră – suntem tari! Buzele noastre sunt cu noi. Ce teamă am putea avea? Cine să vină peste noi, Și drept stăpân, apoi, să stea?”

Psalmi 12:5

„Iată, pe cei nenorociți, Văzutu-i-am din cerul Meu, Cât au ajuns de asupriți, Și cum săracii gem mereu. De-aceea Mă ridic, îndată” – Domnul a zis – „iar Eu voiesc, Pe toți obijduiții – iată – Acuma să îi mântuiesc!”

Psalmi 14:1

Nebunul zice, tot mereu, Cum că „Nu este Dumnezeu!” Iată că lumea s-a stricat. Un om, măcar, nu s-a aflat, Să cate drumul drept a-l ține, Să facă doar ce este bine.

Exodul 3:19

Eu știu că al Egiptului Stăpân, n-o să vă-ngăduiască Să mergeți. Dar o să-l silească Puternica Mea mână, care Are să-l prindă în strânsoare.

Exodul 7:17

Așa vorbește Dumnezeu: „Astăzi vei ști că Domn sunt Eu! Toiagul, am să-l repezesc Și-n apa râului lovesc Apoi, cu el. În sânge, ea Se va preface. Vei vedea!

Proverbe 30:9

Nu vreau, cumva, ajuns la bine Și în belșug mare, de Tine, Eu să mă leapăd, să-ndrăznesc, „Cine e Domnul?”, să rostesc. Sau, nu cumva, în sărăcie, Strâns de nevoie, să îmi fie Mâna împinsă spre furat; Și nici nu vreau – descurajat Fiind atunci – în deșert, eu Să-L iau pe Dumnezeul meu.

Ieremia 42:13

Dacă nu ascultați mereu, De-al vostru Domn și Dumnezeu Și dacă ziceți: „Noi nu vrem, În țară, să mai rămânem,

Ieremia 48:26

„Hei! Voi, cu toți, să căutați Ca pe Moab să-l îmbătați, Pentru că el a îndrăznit, Acum, să se fi semețit, Fiind în contra Domnului! Pentru nelegiuirea lui, Moabul să se prăvălească, S-ajungă să se tăvălească În vărsătura lui și-astfel, De râs s-ajungă a fi el!

Daniel 3:15

Acum fiți gata, pregătiți, Și-n clipa-n care auziți Al instrumentelor semnal, Glasul de trâmbiți, de caval Sau de cimpoi ori de ghitare, Ori cel ce alăuta-l are Și sunetul ce va avea Psaltirea-n urmă să îl dea, Jos, la pământ, să v-aruncați Și-ndată să vă închinați Chipului care l-ați văzut, Că eu din aur l-am făcut. Dacă n-o să vă închinați, În flăcări fi-veți aruncați, În mijlocul cuptorului!”

Ioan 16:3

Se vor purta, astfel, cu voi, Căci nu Ne-au cunoscut, pe Noi – Nici pe-al Meu Tată, nici pe Mine.

Romani 1:28

Fiindcă nu au căutat, Pe Dumnezeu, de-a-L fi păstrat În conștiința lor, mereu, Au fost lăsați, de Dumnezeu, În voia minții lor stricate, Nelegiuite, blestemate, Și astfel, fost-au săvârșite Lucruri ce nu-s îngăduite.

2 Tesaloniceni 1:8

În flăcările focului, Să-i pedepsească pe cei care N-au vrut să-I deie ascultare, Lui Dumnezeu – chemării Lui – Și Evangheliei Domnului Iisus Hristos. De-aceea, ei,

Judecători 2:10

Oamenii ce l-au însoțit Pe Iosua – într-un sfârșit – S-au stins, de-a lungul anilor, Mergând lângă părinții lor. În locul lor, s-au ridicat Alții, dar cei care-au urmat, Pe Domnul, nu L-au cunoscut. Oameni-aceia n-au știut Ceea ce-nfăptuise El, Pentru întregul Israel.

1 Samuel 2:12

Fii lui Eli, răi, erau. Pe Domnul, nu Îl cunoșteau.

1 Samuel 25:10

Însă Nabal s-a mâniat Și aspru, el a cuvântat: „Cine e David? Ce-mi tot dai Mie, cu fiul lui Isai? Mulți slujitori sunt azi – să știți – Cari sunt, de la stăpâni, fugiți.