Exodul 30:2 - Biblia în versuri 2014

² Un cot să aibă în lungime, Și-un cot să aibă în lățime. În înălțime, să socoți Să fie însă, de doi coți. În patru colțuri, el să fie, Iar coarnele ce au să vie Cioplite, pe altaru-acel, Dintr-o bucată sunt, cu el.

Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

² Lungimea lui să fie de un cot, iar lățimea lui să fie tot de un cot. Să fie în formă de pătrat. Înălțimea lui să fie de doi coți, iar coarnele lui să fie dintr-o bucată cu el.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Atât lungimea, cât și lățimea lui să fie de un cot – deci va avea suprafața pătrată. Înălțimea acestuia să fie de doi coți, iar «coarnele» lui să fie din aceeași bucată cu el.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Lungimea lui să fie de un cot, iar lățimea de un cot; să fie pătrat și înălțimea lui să fie de doi coți. Coarnele lui să iasă din el!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² Lungimea lui să fie de un cot, iar lățimea, tot de un cot; să fie în patru colțuri, și înălțimea lui să fie de doi coți. Coarnele altarului să fie dintr-o bucată cu el.

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Lungimea lui să fie de un cot, lățimea lui de un cot; să fie pătrat; și înălțimea lui de doi coți; coarnele lui să fie dintr‐o bucată cu el.

Exodul 30:2 Iomraidhean Croise

Exodul 27:2

În colțuri, să-i faci niște coarne Și-apoi, aramă să se toarne, Peste altar. Coarnele-acele Lucrate au să fie ele – Cu-altaru-acela – tot de-odată, Cu el fiind dintr-o bucată.

Exodul 29:12

Lua-vei din sângele lui, Cu al tău deget, după care, Sânge să pui, pe fiecare Din coarnele altarului. Iar sângele vițelului, În urmă, îl vei fi luat, Pentru că trebuie vărsat La ale-altarului picioare.

Exodul 30:1

„Un alt altar, să faceți voi, Unde să ardeți mai apoi, Tămâie. Ca să îl ciopliți, Lemn de salcâm să folosiți.

Exodul 30:3

Cu aur, fi-va poleit Întreg altarul, negreșit – Partea de sus, pereții lui Și coarnele. Altarului, Să îi mai faci, din aur pur, Cunună, de jur împrejur.

Revelația 9:13

Din trâmbița ce o avea, Când îngerul al șaselea, A răsunat, am auzit, Îndat’, un glas ce a ieșit Din cele patru coarne care Sunt pe altaru-acela mare, Făcut din aur; el, mereu, În față-I stă, lui Dumnezeu.