Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Exodul 3:8 - Biblia în versuri 2014

8 M-am pogorât să-l izbăvesc! Iată că vreau să-l slobozesc Acuma, pe acest popor, Din mâna Egiptenilor. Îl scot dar, din Egipt, afară, Și am să-l duc în altă țară, Mai bună, cu pământ întins, În țara pe-al cărei cuprins, Lapte și miere se găsesc. Cei care-acum o locuiesc, Sunt Canaaniții și Hetiții, Și Amoriți și Fereziții. Mai stau Heviți pe-al ei pământ; Însă și Iebusiți mai sânt.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

8 Am coborât să-l eliberez din mâna egiptenilor și să-l duc din țara aceea într-o țară bună și largă, în care curge lapte și miere, în locul în care se află canaaniții, hitiții, amoriții, periziții, hiviții și iebusiții.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Am venit să îmi eliberez poporul care este (de mult timp) la discreția egiptenilor și să îl duc din acea țară într-una în care curge lapte și miere. Acela este teritoriul locuit de: canaaniți, hitiți, amoriți, periziți, hiviți și iebusiți.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Am coborât ca să-l scot din mâna egipténilor și să-l fac să urce din țara aceea într-o țară bună și întinsă, într-o țară în care curge lapte și miere, spre locul canaaneénilor, hetéilor, amoréilor, ferezéilor, hevéilor și iebuséilor.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 M-am coborât ca să-l izbăvesc din mâna egiptenilor și să-l scot din țara aceasta și să-l duc într-o țară bună și întinsă, într-o țară unde curge lapte și miere, și anume în locurile pe care le locuiesc canaaniții, hetiții, amoriții, fereziții, heviții și iebusiții.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Și m‐am pogorât să‐i izbăvesc din mâna egiptenilor și să‐i fac să se suie din țara aceea într‐o țară bună și largă, într‐o țară în care curge lapte și miere, în locul cananitului și hetitului și amoritului și ferezitului și hivitului și iebusitului.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Exodul 3:8
54 Iomraidhean Croise  

Domnul, din ceruri, a venit Și la lucrare a privit,


Haidem, măsuri ca să luăm, Și limba să le-o încurcăm – Să nu poată să se-nțeleagă – De lucru, praful să se-aleagă!”


„În vremile ce au să vină” – Domnul a spus – „va fi străină, Sămânța ta, în altă țară. Roabă va fi și grea povară – În patru secole-ncheiate – Are a-i apăsa pe spate.


Dar neamul cari robi i-a luat, De Mine, fi-va judecat. Iar când ieși-vor din robie, Primi-vor multă bogăție, Dobândind multe avuții.


Acum, de-aceea, voi pleca. Eu Însumi cerceta-voi ca Să aflu de-i adevărat, Zvonul care s-a înălțat Până la Mine, căci voiesc Să știu cum să îi pedepsesc.”


„Dacă-i așa, atunci, plecați!” – A zis Israel. „Să luați Ceva, cu voi, ca să duceți Un dar, acelui om. Puneți În saci, dintre cele mai bune Roade-ale țării și anume: Smirnă și leac alinător – Pe gustul Egiptenilor – Miere, fisticuri și migdale Și mirodenii. Iar, pe cale, Vă rog, să nu întârziați!


Acolo am să fiu și Eu Și-am să te ocrotesc, mereu! Din țara ‘ceea, te voi scoate, Când vor fi-nfăptuite toate Câte ți-am spus. Iosif e cel Ce-ți va închide ochii. El Va sta cu tine” – Domnu-a spus.


Iosif le-a spus fraților lui: „Eu am să mor, dar Dumnezeu O să vă cerceteze. Eu Știu că se va-ngrijii de voi Și va aduce înapoi, Pe toți acei cari sunt ai voștri, În țara părinților noștri, Dată de Domnul lui Avram, Isac și Iacov. Iată, am


Și pe Siniți i-a mai născut, Heviți și-Archiți a mai avut;


În a lui inimă-ai privit Și-n ea, Tu ai descoperit Credincioșie. Ai văzut Lucrul acesta și-ai făcut Un legământ cu el, de-ndată, Spunând că lui îi va fi dată – Și-asemenea urmașilor – Pământul Canaaniților, Al celor care sunt Hetiți Și Amoriți și Fereziți Și cel al Iebusiților, Precum și-al Ghirgasiților.


„Iată, pe cei nenorociți, Văzutu-i-am din cerul Meu, Cât au ajuns de asupriți, Și cum săracii gem mereu. De-aceea Mă ridic, îndată” – Domnul a zis – „iar Eu voiesc, Pe toți obijduiții – iată – Acuma să îi mântuiesc!”


Curat e-al Domnului cuvânt, Precum argintul lămurit Doar în cuptoare de pământ, Și-n șapte rânduri curățit.


Veniți, gustați toți cei ce vreți, Ce bun e Domnul, să vedeți! Ferice e de omul care, În El, încrederea își are!


Mă va striga, și-am să-i răspund! Voi fi cu el în strâmtorare! La al său glas, n-am să M-ascund, Ci îi voi da ajutorare. Din toate am să-l izbăvesc, Iar mila Mea o să-l ajungă! În veci, am să îl proslăvesc


Exact când timpul s-a-mplinit – Când patru sute și treizeci De ani, pe-ai timpului poteci, Trecură – oastea Domnului Ieși din a Egiptului, Robie cruntă și amară, Și părăsit-a acea țară.


Pe toți fiii lui Israel, Din al Egiptului ținut, I-a scos și liberi i-a făcut.


„Domnul te scoate azi, afară. Când vei ajunge-n a ta țară – Care-i a Canaaniților, Heviților, Hetiților, Și-a celor ce sunt Amoriți Și-a celor cari sunt Iebusiți – În locu-acela minunat, Pe care, Domnul a jurat, Părinților, că ți-l dă ție – Țară în cari, precum se știe, Lapte și miere curg mereu, Tu să nu uiți de Dumnezeu, Și să-ți ții slujba viitoare, Atunci când luna următoare, A spicelor, sosi-va iar.


Am hotărât dar, a vă scoate Din suferința ce-o-ndurați Azi, în Egipt. Veți fi mutați În țara Canaaniților, Precum și a Hetiților; La Amoriți și Fereziți, Și la Heviți și Iebusiți. Miere și lapte curg, mereu, În țara ce-am să vi-o dau Eu.”


Ia seama la ce-ți poruncesc! Ia seama la ce îți vorbesc! Din față-ți fi-vor izgoniți Hetiți, Heviți și Iebusiți. Am să-i alung, din fața ta, Pe Canaaniți. Nu îți vor sta Ție-mpotrivă, Amoriții Și n-au să-ți stea nici Fereziții.


Căci iată Doamne, văd prea bune, Că după ce eu i-am vorbit, Lui Faraon, cum ai dorit – Adică în Numele Tău – El a făcut și mai mult rău Poporului și n-ai venit Să-l izbăvești, cum ai vorbit.”


La voi – veni-voi, încurând, Ca să vă mut în altă țară. Pâine și grâu veți avea iară, Căci câmpul ei, pâine rodește, Iar via, mândră, se vădește.”


„O, dacă Tu ai încerca, Cerul întreg a-l despica Și de Te-ai pogorî la noi, Toți munții s-ar topi apoi, În fața Ta, ca de un foc


Acuma, cu adevărat Voi împlini ce am jurat Părinților voștri, odată, Când spus-am că le va fi dată O țară mândră la vedere, În care curg lapte și miere, Așa precum și voi puteți, Chiar astăzi, bine să vedeți.” Când ăst cuvânt l-am auzit Eu, „Amin Doamne!”, am rostit.


„O țară, Eu v-am dat, bogată, Ca o livadă minunată. Acolo, Eu am vrut să stați Și rodul țării să-l mâncați. Voi ați venit, v-ați așezat Și-n urmă țara Mi-ați spurcat, Iar moștenirea – vă pot spune – Mi-ați prefăcut-o-n urâciune.


Când din Egipt ai scos afară Poporul, Tu i-ai dat o țară, După cum zis-ai tuturor Părinților ăstui popor. Lapte și miere – iată – sânt Pe al poporului pământ.


Eu, din Egipt, i-am scos afară, Atunci, ca să le dau o țară, Cum altele nici nu mai sânt Pe fața-ntregului pământ, Căci în acel loc s-au aflat Lapte și miere, ne-ncetat.


În țara lor, Eu v-am adus Și face-voi precum am spus: „Veți stăpâni, în țara lor, Căci Eu o dau ăstui popor. O veți avea în stăpânire. În ea – precum v-am dat de știre Și-i potrivit cu a Mea vrere – Va curge doar lapte și miere.” Eu sunt al vostru Dumnezeu, Și Eu sunt Domnul, tot mereu. De-asemenea, Eu sunt Cel care Alesu-v-am, dintre popoare.


Eu, de la Egipteni, din țară, Am scos al vost’ popor afară Și patruzeci de ani apoi, Povățuitu-v-am pe voi, Când în pustie v-ați aflat. În stăpânire, Eu v-am dat Ținutul Amoriților.


De sus, țara, o veți vedea: Veți ști atunci, cum este ea. Atenți să fiți – vă sfătuiesc – La cei care o locuiesc. Vedeți de-s slabi sau tari acei Cari sunt locuitori ai ei. Vedeți dacă, în număr, sânt Puțini sau mulți, pe-al ei pământ.


De-asemenea, să vă uitați Și-atent, țara, s-o cercetați, Dacă e bună sau e rea; Dacă cetățile din ea Deschise sunt, ori întărite, Și dacă bine sunt păzite.


Apoi, lui Moise, ei i-au zis: „În țara-n care ne-ai trimis, Ne-am dus, precum porunci ai dat. Să știi căci, cu adevărat, Lapte și miere curg în ea. Priviți ce rod poate să dea.


Nimeni, în cer, nu s-a suit, Decât Cel care locuiește În cer, și-acuma, vă vorbește. Deci, numai Fiul omului, S-a pogorât, din cerul Lui.”


Afară, căci Eu n-am venit – Din ceruri – să fac voia Mea, Ci să fac voia Celuia Ce M-a trimis aici. Vă zic,


Și-apoi, din țară, au adus Roade pe care le-ați văzut. Dare de seamă, au făcut, Asupra țării, și-au vorbit: „O țară bună, am primit, De la al nostru Dumnezeu.”


Întoarceți-vă, acum, voi. La muntele-Amoriților, Să plece dar, al Meu popor, Și-n toate-mprejurimile. Să împânziți câmpiile, Să vă urcați pe munte-apoi, Să coborâți, în vale, voi; Spre miazăzi, să vă-ndreptați Și pe al mării mal să stați. Să intre dar, al vost’ popor, În țara Canaaniților, Iar din Liban, veți merge voi, Până la Eufrat apoi.


Pe-aceste pietre adunate, În urmă, fi-vor încrustate Toate cuvintele pe care Această lege-acum le are. Când de Iordan, veți trece voi, Să faceți tot ce v-am spus noi, În țara pe cari Dumnezeu V-o dă s-o stăpâniți mereu – În țara pe-al cărei pământ, Lapte și miere, știți că sânt, Precum promis-a Dumnezeu, Părinților voștri, mereu.


Cu bunătăți, tu – negreșit – De Domnul, fi-vei copleșit, Sporindu-ți rodul trupului, Al turmei și-al pământului, În țara pe cari a jurat, Părinților tăi, ne-ncetat, Că El are să ți-o dea ție, În stăpânire, pe vecie. Domnul în țară-o să te pună


Israele s-asculți, mereu, Poruncile lui Dumnezeu, Și caută să le-mplinești Ca, fericit, tu să trăiești Și-n număr, înmulțit, mereu, Să fii, de Domnul Dumnezeu, Așa cum a făgăduit Părinților, când le-a vorbit Și-a zis că tu ai să primești O țară mare, ca-n povești. Lapte și miere curg în ea – În țara care-o vei avea.


„Atuncea când Dumnezeu are Să te aducă-n țara care O să ți-o dea în stăpânire Și-o vei avea de moștenire, Va izgoni, din fața ta, Neamuri care, în ea, vor sta: O să-i gonească pe Hetiți, Pe Ghirgasiți și pe-Amoriți; Apoi, tot neamul Canaanit, Urmat de neamul Ferezit, De al Heviților popor Și de al Iebusiților. Aceste șapte neamuri mari – Puternice și mult mai tari Decât ești tu – vor fi gonite, Din fața ta și nimicite.


Patru decenii, prin pustie, Întreg poporu-a rătăcit, Până ajuns-a de-a pierit Întregul neam de oameni care Nu Îi dădură ascultare Lui Dumnezeu, când au ieșit Din țara-n care au robit. Domnul, atuncea, a jurat Că nimeni nu va fi lăsat Să vadă țara ‘ceea care, Lapte și miere, în ea, are, Pe care a jurat odată, Că lor o să le fie dată.


Când cei care-au împărățit, Peste Iordan, au auzit De tot ceea ce s-a-ntâmplat, O hotărâre au luat: Pe cei ce stau peste Iordan, Pe coasta mări spre Liban, Pe coasta munților în vale – Pe toți deci – au găsit cu cale, În grabă, ca să îi unească, Să poată să se-mpotrivească Feciorilor lui Israel Și să le țină piept. Astfel, Hetiții și cu Amoriții, Heviții și cu Iebusiții, Poporul Canaaniților Și neamul Fereziților,


A lui Israel adunare A zis atunci: „Nu cumva, oare, În al nost’ mijloc locuiți Și din acest motiv veniți, Să faceți legământ, cu noi?”


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan