Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Exodul 3:7 - Biblia în versuri 2014

7 Domnul a zis: „Eu am văzut Chinul, prin care a trecut Poporul Meu, care-i robit La Egipteni, și-am auzit Și strigătul poporului. Deci Eu cunosc durerea lui.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

7 Domnul a zis: ‒ Am văzut într-adevăr asuprirea poporului Meu care este în Egipt și i-am auzit strigătul scos din cauza asupritorilor lui, căci îi cunosc durerile.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Iahve i-a zis: „Am văzut cât de exploatați sunt oamenii poporului Meu care sunt în Egipt. I-am auzit cum strigă din cauza exploatatorilor lor și cunosc ce tratament suportă ei (din partea egiptenilor).

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Domnul a zis: „Am văzut necazul poporului meu, care este în Egipt, și am auzit strigătele lor din cauza asupritorilor. Îi cunosc durerea.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Domnul a zis: „Am văzut asuprirea poporului Meu, care este în Egipt, și am auzit strigătele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui, căci îi cunosc durerile.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Și Domnul a zis: Am văzut cu adevărat întristarea poporului meu care este în Egipt și le‐am auzit strigătul din pricina asupritorilor lor, căci cunosc durerile lor.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Exodul 3:7
31 Iomraidhean Croise  

Acuma ești însărcinată: Nu va mai trece mult și iată Că un fecior, tu vei primi Și Ismael îl vei numi. Numele-acesta e tradus Prin „Domnu-aude”; doar ți-am spus, Că Domnu-n bunătatea-I mare, Văzut-a a ta supărare.


Acum, de-aceea, voi pleca. Eu Însumi cerceta-voi ca Să aflu de-i adevărat, Zvonul care s-a înălțat Până la Mine, căci voiesc Să știu cum să îi pedepsesc.”


Dar Dumnezeu a auzit Copilul. Îngeru-a vorbit, Strigând, din cer, către Agar: „Să nu te temi, căci e-n zadar! Domnul, copilul a văzut


Lea, astfel, a zămislit Un fiu, cari Ruben s-a numit. Ruben înseamnă „Vedeți fiu”, Căci ea a spus: „Acuma știu: Domnul, mâhnirea, mi-a văzut Și-un fiu mi-a dat, de am născut. Sunt, în sfârșit, iar, fericită! – De soțul meu, voi fi iubită.”


„Ridică-ți ochii! Te-ai uitat? Toți țapii și berbecii care, Pe oi și capre, sunt călare, Sunt toți pestriți, seini, bălțați; Deci ție au să-ți fie dați, Pentru că iată, am văzut – Laban – ceea ce ți-a făcut.


De nu-L aveam pe Dumnezeu – Acela al tatălui meu, Pe Dumnezeul lui Avram Și-al lui Isac – acum eram Cu mâinile în buzunar Plecat din a ta casă. Dar, Dumnezeu Sfântul a văzut Ce-am suferit și ce-am făcut, Trudindu-mă. Azi-noapte, iată, El a făcut o judecată!”


Tu mântuiești poporul care Smerit este, sub mâna-Ți tare. Când Îți îndrepți, către pământ, Privirea Ta, cei mândri sânt La locul lor aduși, căci iată, Cu toți sunt scoborâți, de-ndată.


Dar Ioahaz, când a venit Și-n Israel a-mpărățit, Lui Dumnezeu, el s-a rugat, Iar Domnu-apoi l-a ascultat, Văzând cât o ducea de rău, Sub Sirieni, poporul Său.


„La Ezechia să te duci, Căci vreau, al Meu cuvânt, să-i duci. Întoarce-te acum la el Și-apoi, îi spune-n acest fel: „Așa vorbește Dumnezeu, Cel al lui David: „Iată, Eu Am auzit cum te-ai rugat Și am văzut că ai vărsat Lacrimi amare-n fața Mea. Dar încurând, tu vei putea Ca iarăși sănătos să fii. Peste trei zile, ai să vii La Casa Domnului. Cu cale,


În al Egiptului ținut, Numai Tu Doamne ai văzut În ce necaz mare erau Părinții noști’, pe când trăiau. La Marea Roșie au stat Și către Tine au strigat, Iar Tu, atunci, i-ai auzit.


Când a ajuns în strâmtorare, Domnul i-a dat ajutorare,


Curat e-al Domnului cuvânt, Precum argintul lămurit Doar în cuptoare de pământ, Și-n șapte rânduri curățit.


Când duhul meu este mâhnit, Tu-mi știi cărarea, negreșit. Cei răi s-au adunat acum Și-o cursă mi-au întins pe drum.


El împlinește, răbdător, Toate dorințele celor Care vădesc – de bună seamă – Că știu, de El, să aibă teamă. Domnul aude glasul lor Și le dă, grabnic, ajutor.


Pentru că niciodată, El, Să știți că, n-a disprețuit Pe cel ce-a fost nenorocit Și nici cu ură nu privește Necazul care îl lovește Pe-un om făcându-l strâmtorat! Domnul, nicicând, ascuns n-a stat, Căci El ascultă, negreșit, Când strigă cel nenorocit.


Pe Domnul, eu L-am căutat, Căci El, nicicând, n-a stat ascuns Și-astfel pe dată, mi-a răspuns. M-a izbăvit din toate cele Care-au fost temerile mele.


Când strigă un nenorocit, Domnul aude negreșit, Și-l scapă din necazul lui.


Doamne, Tu vezi durerea mea. De-aceea Doamne, nu tăcea! În disperare strig la Tine: Să nu Te depărtezi, de mine!


S-aduc laude Domnului La porțile Sionului, Și să mă bucur, ne-ncetat, De mântuirea ce mi-ai dat.


Au pus ispravnici, peste ei, Cari trebuiau, ca pe Evrei, Să-i asuprească, ne-ncetat, Prin muncile ce li s-au dat. În acest fel, s-au construit Cetățile ce s-au numit Pitom și Ramses, cetăți care Slujeau atuncea, drept hambare, Pentru Egipt. Oricum făceau,


Peste Egipt, s-a ridicat – În urmă – un nou împărat. El nu știa ce a făcut Iosif, căci nu l-a cunoscut.


Nu-i voi lăsa să strige-n van, La Mine, după ajutor, Atunci când asupriți fi-vor. Când au să strige, îi ascult; Și când, spre voi, am să Mă uit – Spre voi, care îi asupriți –


Acum, dacă Te-ai îndurat Și trecere am căpătat În fața Ta, găsesc cu cale, Să Îmi areți căile Tale. Atunci, Te voi cunoaște eu, Atuncea și sufletul meu Are să fie-ncredințat Că trecere am căpătat În fața Ta. Să Te gândești, Că neamul ce-l călăuzești, Este, de fapt, al Tău popor!”


Atunci, cei puși peste popor – Ispravnicii norodului, Precum și logofeții lui – Ieșiră de la împărat Și tuturor de veste-au dat, Despre porunca ce-au primit. Au zis: „Așa a poruncit, Azi, Faraon: „De-acum, să știți Că paie n-o să mai primiți!


În acea zi – înfuriat – Poruncă, Faraon a dat, Ispravnicilor ce-i avea Peste popor și-asemenea Apoi, și logofeților:


Când în necaz ei s-au găsit, În ajutor El le-a sărit, Iar Îngerul care-i aflat În fața Lui, neîncetat, Venit-a și i-a mântuit. Din dragoste, El a venit Apoi, și i-a răscumpărat, Căci din vechime i-a purtat.


În disperare, am strigat, La Domnul. El ne-a ascultat Și-un Înger a trimis la noi, Care ne-a scos afară-apoi, Din al Egiptului ținut. Pe drum, prin multe, am trecut Și-acuma iată, în sfârșit, La Cades, noi am poposit. Astă cetate – știi prea bine – Cum că aproape e de tine, Pentru că ea este aflată În a ta margine. Deci iată Ce rugăminte-ți adresăm:


Ascultă-Mă: am văzut Eu, Cum suferă poporul Meu, Azi, în Egipt. I-am auzit Și gemetele, și-am venit, Acuma, să îl izbăvesc. Du-te-n Egipt, îți poruncesc!”


Pentru știința tuturor, Vă spun, acuma, fraților, Că nu avem un Preot Mare Cari, milă, pentru noi, nu are – Pentru a noastră slăbiciune Ce caută a ne supune – Ci El, în toate – negreșit – Asemeni nouă, ispitit Ajunse-a fi și încercat, Însă a fost fără păcat.


La acest ceas, mâine-ți trimit Un om, din Beniamin venit. Să-l ungi, când va sosi la voi, Drept căpetenie apoi, Peste-al lui Israel popor. Din mâna Filistenilor, Prin el, am să vă izbăvesc, Căci îndurare, Eu voiesc Să îi arăt poporului, Pentru că strigătele lui, Până la Mine s-au urcat.”


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan