Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Exodul 3:2 - Biblia în versuri 2014

2 Un înger i s-a arătat, Trimis de Domnu-n acel loc, Stând într-o flacără de foc, Ce dintr-un rug aprins ieșea. Moise, mirat, la el privea – La rug – arzând necontenit, Fără a se fi mistuit.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

2 Acolo, Îngerul Domnului i S-a arătat într-o flacără de foc care ieșea din mijlocul unui rug. Moise s-a uitat și iată că, deși rugul ardea, totuși nu se mistuia.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Acolo i s-a revelat îngerul lui Iahve într-o flacără de foc care ieșea dintr-un tufiș. Privindu-l, Moise a constatat că deși tufișul ardea, focul nu îl consuma.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Îngerul Domnului i s-a arătat într-o flacără de foc din mijlocul rugului. El s-a uitat și, iată, rugul ardea cu foc, dar rugul nu se mistuia.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Îngerul Domnului i S-a arătat într-o flacără de foc, care ieșea din mijlocul unui rug. Moise s-a uitat și iată că rugul era tot un foc și rugul nu se mistuia deloc.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Și Îngerul Domnului i s‐a arătat într‐o flacără de foc din mijlocul unui rug. Și el s‐a uitat și iată rugul ardea cu foc și rugul nu se mistuia.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Exodul 3:2
29 Iomraidhean Croise  

Dar Dumnezeu a auzit Copilul. Îngeru-a vorbit, Strigând, din cer, către Agar: „Să nu te temi, căci e-n zadar! Domnul, copilul a văzut


Din cer, un înger i-a vorbit:


Pe-acești copii – să îi vegheze Și să îi binecuvânteze. Să-mi poarte numele, să crească, În țară să se înmulțească!”


Pe oameni, i-ai lăsat apoi, Ca să pășească peste noi. Prin foc și apă ne-ai purtat, Dar la sfârșit, Tu ne-ai scăpat. Din toate, Tu ne-ai scos pe noi, Ca să ne dai belșug apoi.


Sinaiul era-nvăluit În fum, căci Domnul a venit Să stea-n mijlocul focului, Atunci, pe piscul muntelui. Fumul care se ridica, Părea a fi asemeni ca Fumul de un cuptor făcut. Întregul munte s-a zbătut Și cu putere-a tremurat.


„Un înger îți trimit acum, Cari te va ocroti pe drum. ‘Naintea ta, o să pășească Și are ca să te păzească, Mereu, s-ajungi nevătămat, La locul care-ți este dat, Cari pentru tine-i pregătit.


Domnul. Atuncea, slava Lui Era asemeni focului; Era un foc mistuitor – În fața-ntregului popor – Pe vârful muntelui aflat.


Du-te acum, și strânge deci, Pe toți bătrânii din popor – Din Israel. Spune-le lor, Că „Domnul mi S-a arătat, Cel care-a fost, neîncetat, Domn al părinților din care Ieșit-a neamu-acesta mare – Deci Dumnezeul lui Avram, Isac și Iacov. Iată, am A vă transmite ce mi-a zis, Atuncea când El m-a trimis Aici, la voi: „Eu am văzut Ce-ați pătimit, ce v-a făcut Egiptul. Eu le știu pe toate.


Când ai să treci prin ape, Eu Voi fi cu tine, ne-ncetat, Și n-ai să te-neci niciodat’, Nici nu ai să te arzi deloc, Atunci când trece-vei prin foc, Iar flacăra nu se va prinde De tine și nu te aprinde.


Când în necaz ei s-au găsit, În ajutor El le-a sărit, Iar Îngerul care-i aflat În fața Lui, neîncetat, Venit-a și i-a mântuit. Din dragoste, El a venit Apoi, și i-a răscumpărat, Căci din vechime i-a purtat.


Cei care fost-au dregători, Îngrijitori, cârmuitori, Precum și sfetnicii pe care – În slujbă – împăratu-i are S-au strâns cu toți și au văzut Minunea ce s-a petrecut, Căci flăcările din cuptor N-aveau putere-asupra lor; Iar cei trei nici nu și-au pârlit Părul și nici n-au mirosit A fum, căci focul nu putea, Pe ale lor haine, să stea.


„Sabie scoală, îți spun Eu, Peste cel ce-i păstor al Meu Și-asupra omului vădit Că-Mi e tovarăș!” – a grăit Cel care-i Domn al oștilor. „Lovește-l numai pe păstor, Căci oile se risipesc! Să-Mi întorc mâna, Eu voiesc, Către cei mici. Iată, în țară,


„Iată dar că trimite-voi Pe al Meu sol care, apoi, Calea are să-Mi pregătească. Deodată are să sosească Domnul, Cel așteptat de voi, Intrând în Templul Său apoi. El este Solul Meu Cel Sfânt, E Solul Cel de legământ, Pe care voi Îl căutați Și Îl doriți și-L așteptați. Iată-L, vine biruitor!” – Zice Domnul oștirilor.


Dar pentru că ați pomenit Despre-nviere, n-ați citit Ceea ce Moise povestește – În carte – când de „Rug” vorbește? În acel loc, Moise a scris, Ceea ce Dumnezeu i-a zis: „Sunt Dumnezeul lui Avram, Isac și Iacov”. Dar voiam


Dar, de-acel fapt, că morți-nvie, Chiar Moise-n a lui carte, scrie, Unde, de „Rug”, el ne vorbește Și când, pe Domnul, Îl numește Drept „al lui Avram Dumnezeu, Al lui Isac și Iacov”. Eu


Acest Cuvânt S-a întrupat Și-n har și adevăr a stat, Aici – la noi – de-a locuit, Iar noi, cu toții, am privit Slava și măreția Lui – Slavă, asemeni Tatălui, Cari, doar pe El, L-a zămislit.


Iată că Domnul a făcut Ceea ce Legea n-a putut, Pentru că firea pământească A reușit să o oprească, Lăsând-o fără de putere. Dar Dumnezeu – prin a Lui vrere – Atuncea a intervenit Și astfel, fost-a osândit Păcatu-n firea pământească, Căci L-a trimis să se jertfească Pe însuși Fiul Său – Cel care – O fire asemănătoare, Cu a păcatului, luase Când, înspre lume, se-ndreptase,


Apoi cel mai bun rod pe care, Pe-ntinsul său, pământu-l are – Deci tot ce va cuprinde el, I se va da, în acest fel. Bunăvoința, Celui care Se arătase în rug, are Să vină peste capul lui – Pe capul domnitorului – Căci Iosif e conducător Peste-ai săi frați și-al său popor.


Domnul, de mână, v-a luat; Deoparte, El v-a așezat Dintre popoarele ce pier, Căci din cuptorul cel de fier – Din al Egiptului ținut – V-a scos și, liberi, v-a făcut.


Și să ne dăruiască-apoi, Pace și-odihnă, atât vouă – Cei întristați – precum și nouă, Atuncea când, din cer, de sus, Va reveni Domnul Iisus, Cu îngerii puterii Lui,


Îngeru-a spus: „Tot ce-am vorbit Va trebui a fi păzit. Femeia dar, să-Mi împlinească Cuvântul și să se ferească


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan