Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Exodul 3:12 - Biblia în versuri 2014

12 Domnul a spus: „Eu, ne-ncetat, Cu tine sunt. Îți va fi dat Un semn, cum că Eu te-am trimis, Ca să-mplinești tot ce ți-am zis. Iată ce semn îți voi da Eu: După ce scoți, poporul Meu, Din țara Egiptenilor, Aduce-vei acel popor, Aici. Pe munte-o să suiți, Căci trebuie să Îi slujiți Lui Dumnezeu, în acest loc – Aici unde văzut-ai foc.”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

12 El a zis: ‒ Eu voi fi cu tine. Acesta va fi semnul pentru tine că Eu te-am trimis: când vei scoate poporul din Egipt, Îi veți sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Dumnezeu i-a zis: „Eu te voi susține. Dovada că Eu te-am trimis îți va fi oferită de faptul că atunci când vei scoate poporul Meu din Egipt, vă veți închina lui Dumnezeu pe acest munte.”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 El i-a zis: „Eu voi fi cu tine și acesta va fi pentru tine semnul că eu te-am trimis: când vei scoate poporul din Egipt, veți sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta”.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Dumnezeu a zis: „Eu voi fi negreșit cu tine, și iată care va fi pentru tine semnul că Eu te-am trimis: după ce vei scoate pe popor din Egipt, veți sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta.”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Și el a zis: Căci voi fi cu tine; și acesta îți va fi semnul că eu te‐am trimis: după ce vei scoate poporul din Egipt, veți sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Exodul 3:12
43 Iomraidhean Croise  

După aceste întâmplări, Cuvântul Domnului, din zări, Pân’ la Avram veni, de sus, Și-ntr-o vedenie i-a spus: „Avrame! Nu te-nspăimânta! Sunt scutul tău. Răsplata ta, În fața Mea, e foarte mare.”


Avram, pe Domnul, L-a-ntrebat: „Prin ce voi fi-ncunoștiințat, Că am să fiu stăpân în țară?”


Acolo vreau să locuiești – Străin – așa cum te găsești. Eu sunt cu tine – nu uita! – Și te voi binecuvânta. Ținuturile-acestea, toate, Să știi că ție-ți vor fi date Și celor de pe urma ta. Eu am promis lucru-acesta, Tatălui tău, cu jurământ, Și Eu Îmi țin al Meu cuvânt!


Lui Iacov, Domnul i-a vorbit: „Iată că ziua a sosit, În cari vei merge la ai tăi, În țară. Pe-ale tale căi, Voi fi cu tine, ne-ncetat. Să-ți iei dar, tot ce-ai adunat, Și-ntoarce-te la casa ta, Căci te voi binecuvânta.”


Iată ce semn am stabilit: Anul acesta, să știți bine, Numai ce crește de la sine, O să mâncați. Al doilea an – Așa precum e al Meu plan – O să mâncați doar ce-o să iasă Din rădăcina-n câmp rămasă. Abia-n al treilea an apoi, Veți semăna, pământul, voi. Atuncea o să secerați, Vii veți sădi și-o să mâncați Din rodul lor. Va rămânea


Fineas fusese, bunăoară, Acela cari, odinioară, Era conducătorul lor. Lui Eleazar, i-a fost fecior; Tot timpul cât a viețuit, De Domnul, fost-a însoțit.


Doamne un semn fă pentru mine, Ca să rămână de rușine Ai mei vrăjmași, văzând că eu, De Tine-s mângâiat, mereu!


Ietro – socrul lui Moise deci – Pe-ale pustiului poteci – De a sa fiică însoțit Și de-ai ei fii – iute-a pornit, Către muntele Domnului, La Moise, ginerele lui.


Moise era, în acel an, La preotul din Madian – La Ietro, deci la socrul lui. El păștea turma socrului, Iar într-o zi, când a trecut, Cu ea, pustia, a văzut În față-i, muntele cel mare, Chemat Horeb, muntele care E al lui Dumnezeu. De-ndat’,


Moise a zis lui Dumnezeu: „Iată, mă duc acuma eu, Cum poruncești, la Israel, Și-am să vorbesc în acest fel: „Părinții voștri au avut Un Dumnezeu – cum ați știut. Domnul v-a auzit și-apoi, Pe mine, m-a trimis la voi.” Dar dacă fi-voi întrebat: „Cum este Acest Domn, chemat?”, Sau „Care e Numele Lui?”, Ce-am să răspund poporului?”


Domnul răspunse, gânditor: „Eu Însumi am să te-nsoțesc Și-odihnă am să-ți dăruiesc.”


Tu du-te dar, și nu mai sta, Căci Eu voi fi cu gura ta Și-am să te-nvăț ce să vorbești, Oriunde ai să te găsești.”


În inimă. Tu îi vei spune Ce ai de spus și îți vei pune, Cuvintele, în gura lui. Ceea ce trebuie să spui, Are să spună el, mereu. Cu gura voastră, voi fi Eu, Și vă voi învăța să știți Ce trebuie să-nfăptuiți.


Aș zice că e mult mai bine, Să ne îngădui să plecăm Și, un loc bun, să căutăm. Trei zile trebuie să ție, A noastră cale, în pustie. Acolo, vom aduce noi, Jertfe lui Dumnezeu apoi, Precum, de El, vom fi-nvățați.”


„Iată ce semn am stabilit Eu, pentru tine, Ezechia, Să poți a crede prorocia: Anul acesta, să știți bine, Numai ce crește de la sine, O să mâncați. Al doilea an – Așa precum e al Meu plan – O să mâncați doar ce-o să iasă, Din rădăcina-n câmp rămasă. Abia-n al treilea an apoi, Veți semăna pământul voi. Atuncea o să secerați, Vii veți sădi și-o să mâncați Din rodul lor. Va rămânea


Să nu te temi, căci va fi bine, Pentru că Eu voi fi cu tine. Să nu te-ngrijorezi, căci Eu Sunt al tău Domn și Dumnezeu. Eu întăresc al Meu popor Și-i vin, mereu, în ajutor. Sprijin îi dau, fără-ncetare, Cu dreapta Mea biruitoare.


Când ai să treci prin ape, Eu Voi fi cu tine, ne-ncetat, Și n-ai să te-neci niciodat’, Nici nu ai să te arzi deloc, Atunci când trece-vei prin foc, Iar flacăra nu se va prinde De tine și nu te aprinde.


Ascultă dar, cuvântul meu! Află că Însuși Dumnezeu, Un semn urmează să îți dea, Pe care tu îl vei vedea. Foarte curând, fecioara – iată – Va rămânea însărcinată. Emanuel, o să-l numească Pe fiul ce-o să-l zămislească. (Numele e tradus apoi, Prin „Dumnezeu este cu noi”)


Să nu te temi, pentru că Eu Voi fi cu tine tot mereu, Și am să-ți dăruiesc scăpare Când ai să fii în strâmtorare.”


Iar Moise-apoi a cuvântat: „Veți ști că Domnul m-a trimis Să fac tot ceea ce mi-a zis, Și veți vedea, acum, că eu Nu fac nimic, de capul meu.


Căci El, nici o fărădelege, Nu vede-n Iacov și, la fel, Nici răutăți, în Israel. Domnul e Dumnezeul lui: E-n mijlocul poporului, E Împărat în Israel, E veselie, pentru el.


Că toți trebuie învățați De a păzi ce-am poruncit, Și de-a-mplini ce-i de-mplinit. Să nu vă temeți în nevoi! În toate zilele-s cu voi: Acum, în anii care vin, Și până la sfârșit. Amin.”


Cât despre ucenicii Lui, Aceștia-n lume au pornit Și-apoi, au propovăduit, Așa cum i-a-nvățat Iisus. În orice loc, pașii i-au dus, Le sta alături Dumnezeu, Care, prin ei, lucra mereu. Cu semne, El Și-a însoțit Cuvântul, și L-a întărit, Ca noi să Îl avem, din plin, În vecii vecilor. Amin.


Prin multe locuri, au umblat Și, peste tot, neîncetat, Al Domnului braț i-a-nsoțit. În număr mare, au venit Oameni, care i-au ascultat. Încrezători, s-au arătat, În vorba lor, în ce-au văzut, Și-apoi, în Domnul, au crezut.


„Dar după ce vor fi trecute Aceste secole, chiar Eu” – Îi mai spusese Dumnezeu – „Am să îl judec, negreșit, Pe neamul care a-nrobit, Sămânța ta. Pe-ai tăi, apoi, Îi voi aduce înapoi, În țară, ca să locuiască Și-n acest loc să Îmi slujească.”


Deci, ce va spune orișicare, În fața ăstor lucruri, oare? Dacă e Dumnezeu cu noi, Cine ne e-mpotrivă-apoi?


Domnul, apoi, iar a vorbit Și iată ce i-a poruncit, Lui Iosua, fiul lui Nun: „Ascultă bine ce-am să-ți spun: Te-mbărbătează, te-ntărește, Că tu ești cel ce trebuiește Ca să conducă ăst popor – Cum le-am jurat, părinților Acestui neam, demult, odată – În țara ce îi va fi dată. Să nu te temi! Tare, te ține! Eu Însumi am să fiu cu tine.”


Banii, nicicând, să nu-i iubiți, Ci vreau ca să vă mulțumiți Cu ce aveți, căci El a zis – Iar în Scripturi se află scris – Că „Nicicând, n-am să te las Eu, Ci te voi însoți, mereu. În nici un chip, nu șovăiesc, Și n-am ca să te părăsesc”.


Nimenea, împotriva ta, Cât vei trăi, nu îți va sta. Cu tine, am să fiu mereu, Precum cu Moise fost-am Eu. N-am să te las, căci am de gând Să nu te părăsesc, nicicând.


Atunci, Îngerul Domnului A mers de i s-a arătat, Lui Ghedeon, și-a cuvântat: „Viteazule, Domnu-i cu tine!”


Domnul a zis: „Pricepe bine, Căci Eu voi fi, mereu, cu tine Și astfel, ai să reușești, Pe Madian, să îl zdrobești.”


Atuncea Ghedeon – supus – În fața Domnului, a spus: „Doamne, dacă-mi vei arăta, Că trecere-naintea Ta Am dobândit, un semn, voiesc, Din partea Ta, ca să primesc, Să pot pricepe, negreșit, Că Tu ești Cel ce mi-a vorbit.


Îngeru-n urmă Și-a luat Toiagu-n mână și l-a-ntins, Încât cu vârful a atins Carnea și-azimile. Îndată, O flacără înfricoșată, Din miezul stâncii, a țâșnit Și darul fost-a mistuit. Apoi, Îngerul Domnului A dispărut din fața lui,


În a Madianiților Tabără-n urmă, să pătrunzi, Și-acolo, bine să te-ascunzi, Ca să-i auzi tot ce vorbesc, Căci astfel ți se întăresc Brațele-apoi.” El a pornit, Fiind de Pura însoțit, Și da al nopții văl ascuns A reușit de a ajuns Până la prima strajă care, Drept pază, tabăra o are.


Dacă vor zice: „Hai, veniți Grabnic, aici să vă suiți!”, Vom merge, fără teamă, noi, Pentru că știm că Domnu-apoi, În mâna noastră, o să-i dea Și-astfel, izbândă, vom avea. De-aceea-ți spun acuma, ție: Semn, lucru-acesta să ne fie!”


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan