Exodul 27:3 - Biblia în versuri 20143 Vei făuri, pentru altar, Apoi, unelte. Așadar, Oale vei face, ca să poți, Din el, cenușa să o scoți. Lopeți, dar și lighene-apoi, Va trebui să faceți voi. Și furculițe trebuiesc; Tigăi care se folosesc Pentru cărbuni, de-asemenea. Astfel altarul va avea, Toate uneltele cerute, Cari din aramă sunt făcute. Faic an caibideilTuilleadh tionndaidheanNoua Traducere Românească3 Să-i faci oale pentru cenușa îmbibată de grăsime, lopeți, vase, furculițe și fărașe pentru cărbuni. Toate uneltele lui să le faci din bronz. Faic an caibideilBiblia în Versiune Actualizată 20183 Să îi faci atât recipiente pentru adunat cenușă, cât și lopeți, vase, furci și fărașe pentru cărbuni. Să faci din bronz toate aceste unelte ale altarului. Faic an caibideilVersiunea Biblia Romano-Catolică 20203 Să faci tăvi pentru cenușă, lopeți, lighene, clești și vătraie pentru cărbuni; toate instrumentele lui să le faci din bronz! Faic an caibideilBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu3 Să faci pentru altar oale de scos cenușa, lopeți, lighene, furculițe și tigăi pentru cărbuni; toate uneltele lui să le faci de aramă. Faic an caibideilTraducere Literală Cornilescu 19313 Și să‐i faci oalele pentru scoaterea cenușei și lopețile și farfuriile și furculițele și tigăile; toate uneltele lui să le faci de aramă. Faic an caibideil |
I-a dat chipul furcuțelor, Lighenelor și ceștilor Care, din aur, s-au lucrat. De-asemenea, el i-a mai dat Apoi, chipul potirelor – Precum și greutatea lor – Care, din aur, se făceau Și pentru slujbă foloseau. I-a dat chipul potirelor – Precum și greutatea lor – Cari, din argint, se făureau Și pentru slujbă foloseau.
A făurit, pentru altar, Apoi, unelte. Așadar, Făcut-a oale ca să poată, Din el, cenușa să o scoată. Lopeți, ligheane – toate noi – A trebuit a face-apoi; Și furculițe-au trebuit, Tigăi – care s-au folosit Pentru cărbuni – de-asemenea. Astfel, acel altar avea Toate uneltele cerute, Cari din aramă-au fost făcute.
Vițelul său, Aron să ia Cădelnița. Să pună-n ea Cărbuni aprinși – adică jar – De pe al Domnului altar. Loc, trebuie să-i mai rămâie, Să pună doi pumni de tămâie – Tămâia cea mirositoare, Mărunt pisată – după care, Va duce tot ce va avea, În partea de după perdea. Astă perdea are menire, În cort, de-a face despărțire.