Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Exodul 18:7 - Biblia în versuri 2014

7 Moise-a ieșit în fața lui Și-apoi, ‘naintea socrului, Jos, l-a pământ, s-a aruncat Și-n urmă, el l-a sărutat. De sănătate se-ntrebară Și-apoi, în al său cort, intrară.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

7 Moise a ieșit să-l întâlnească pe socrul său, s-a plecat înaintea lui și l-a sărutat. S-au întrebat unul pe celălalt de sănătate și au intrat în cort.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Moise s-a dus să își întâmpine socrul. S-a aplecat înaintea lui și l-a sărutat. S-au întrebat unul pe altul despre cum a trăit fiecare în timpul cât nu au mai locuit împreună; și au intrat în cort.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Moise a ieșit să-l întâmpine pe socrul său, s-a plecat înaintea lui și l-a sărutat. S-au întrebat unul pe altul de sănătate și au intrat în cort.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Moise a ieșit înaintea socrului său, s-a aruncat cu fața la pământ și l-a sărutat. S-au întrebat unul pe altul de sănătate și au intrat în cortul lui Moise.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Și Moise a ieșit să întâmpine pe socru‐său și s‐a plecat și l‐a sărutat și s‐au întrebat unul pe altul de sănătate și au intrat în cort.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Exodul 18:7
23 Iomraidhean Croise  

Chedorlaomer, cu fârtații – Adica cu toți împărații – Au fost învinși. Victorios, Avram, când, înapoi s-a-ntors, În valea împăratului – Sau „Șave” – înaintea lui, Venit-a, ca să țină sfat, Chiar al Sodomei împărat.


Când ochii și i-a ridicat, Chiar lângă cort, a observat Pe trei bărbați care vorbeau, Stând în picioare, și-l priveau. Grabnic, Avram a alergat, Pân’ la pământ li s-a-nchinat,


Când înserarea s-a lăsat, Cei doi îngeri care-au plecat Înspre Sodoma, au sosit La poarta ei. L-au întâlnit Pe Lot, care i-a-ntâmpinat. Pân’ la pământ li s-a-nchinat


Acesta, cum a auzit De Iacov, iute a ieșit În calea lui. L-a sărutat, Cu dragoste l-a-mbrățișat Și-n casa lui, l-a găzduit. Iacov, atunci, i-a povestit Toate câte s-au întâmplat.


Și nici măcar nu m-ai lăsat, Nepoții, ca să mi-i sărut – Și nici pe fete, n-am putut – Fiindcă-n grabă ai plecat. Ca un nebun, tu te-ai purtat!


Când a ajuns, Iosif, acasă, Frații, darul adus, i-au dat Și-n fața lui, s-au închinat.


A-mbrățișat apoi, la fel, Pe ceilalți frați. Au lăcrimat Cu toții și de vorbă-au stat.


Cum a primit această știre, Iosif, în față, le-a ieșit Și, în Gosen, i-a întâlnit. Apoi, în brațe, l-a luat, Pe Iacov, și l-a sărutat, Plângând mereu, pe gâtul lui.


La David, Urie s-a dus Și vești, atuncea, i-a adus, Despre Ioab și oastea lui Și despre-ale războiului.


La Solomon, apoi, s-a dus, Făcând așa precum a spus. Când a ajuns la împărat, Acesta i s-a închinat Și-a poruncit adus să fie – Lângă-al său scaun de domnie – Alt scaun, pentru mama lui. La dreapta împăratului, Bat-Șeba-apoi s-a așezat


Pe al Său Fiu să Îl cinstiți, Ca nu cumva Să-L mâniați Și să pieriți pe-a voastră cale. Căci iată, gata-i să se-aprindă Mânia Lui și-atuncea, vale, Va curge și-o să vă cuprindă. Ferice e de toți cei care Vor face doar în acest fel, Ferice e de fiecare Dacă, mereu, se-ncrede-n El.


Mai înainte, a trimis Vorbă la Moise, și a zis: „Eu, Ietro, te-nștiințez acum, Că vin la tine. Sunt pe drum, Plecat pe-ale pustiei căi, Cu soața și cu fiii tăi.”


Moise, în tabără, s-a dus, Cortul și-a strâns și l-a adus Afară din al ei cuprins, Iar după ce și l-a întins „Cortu-ntâlnirii”, l-a numit. Acolo, cei care-au dorit A-L întreba pe Dumnezeu, Puteau să meargă, tot mereu.


Astă poruncă a primit Aron, când Domnul i-a vorbit: „Moise, curând, are să vie. Du-te-nainte-i, în pustie.” Aron, îndată, a făcut Așa precum i s-a cerut. Pe Moise – pe fratele lui – Găsindu-l la al Domnului Munte șezând, l-a-mbrățișat Cu drag și-apoi, l-a sărutat.


Balac, de cum a auzit Cum că Balaam vine-nsoțit De căpeteniile sale, Îndată, i-a ieșit în cale, În locul cel mai depărtat Care, în țară, s-a aflat. La ale-Arnonului hotare, Ieșitu-i-a-n întâmpinare – Deci chiar la granițele-aflate, Lângă-a Moabului cetate.


Obișnuita sărutare, Dar ea Îmi șade la picioare; De când venit-am, stă tăcută Și, ne-ncetat, Mi le sărută.


Apoi, în plâns, au izbucnit Și, rând pe rând, toți au venit La Pavel, de l-au sărutat, Cu drag, și l-au îmbrățișat.


Din Roma-n cale ne-au ieșit – În locul care s-a numit „Fortul lui Apiu” – mai mulți frați. De alți-am fost întâmpinați, În locul care s-a chemat „Trei Cârciumi”. Ei ne-au așteptat, Fiindcă toți au auzit Cum că venim și, s-au grăbit, A ne ieși-n întâmpinare. Văzând a lor mulțime mare, Pavel, Domnului, s-a rugat, I-a mulțumit, și-mbărbătat, În al său suflet, s-a simțit.


Iefta, după acest război, S-a-ntors la Mițpa, înapoi, Și a văzut, din depărtare, Că-i iese,în întâmpinare, Copila sa. Sărmana fată, De bucurie încărcată, Dansa în fața lui, de zor, În sunetul timpanelor. Iefta, copii, n-a mai avut, Ci fata doar i s-a născut.


Să iei și cașul, negreșit. Zece bucăți sunt pregătite, Cari trebuie-a fi dăruite Omului care o să fie Mai mare pus, peste o mie, La cel care-i conducător, Pus peste mia fraților. Vezi dacă frații tăi sunt bine, Și-apoi întoarce-te la mine. În grabă mare să te duci Și vești temeinice s-aduci!


David a dat tot ce-a adus, În mâna celui ce-a fost pus De strajă, fiind păzitor Al lucrurilor tuturor Și-apoi, în grabă-a alergat, La frații săi și i-a-ntrebat De sănătate, cum a zis Tatăl, atunci când l-a trimis. Ai săi frați s-au vădit să fie, În linia de bătălie.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan