Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Exodul 12:3 - Biblia în versuri 2014

3 Lui Israel, veți spune-apoi: „De-acum trebuie să se știe Cum că atunci când va să vie A zecea zi, din luna care Începe anul, fiecare – Din al vost’ neam – să ia un miel, Pa cari să-l aibă pentru el Și-asemeni pentru casa lui – Pentru familia omului.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

3 Să-i spuneți întregii comunități a lui Israel astfel: «În ziua a zecea a acestei luni, să se ia un miel pentru fiecare familie, un miel pentru fiecare casă.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Spune întregii adunări a lui Israel ca în ziua a zecea a acestei luni, să ia un miel pentru fiecare familie; să fie un miel pentru fiecare casă.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Vorbiți întregii adunări a lui Israél: în ziua a zecea a acestei lunii, fiecare să ia un animal din turmă pentru fiecare casă părintească, un animal din turmă pentru fiecare casă!

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Vorbiți întregii adunări a lui Israel și spuneți-i: ‘În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Vorbiți întregii adunări a lui Israel zicând: În a zecea zi a acestei luni fiecare din ei să‐și ia un miel după casele părinților, un miel pentru o casă.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Exodul 12:3
26 Iomraidhean Croise  

„Copile, nu fi-ngrijorat, Ci-n Domnu-ncrezători să fim – Un miel, ne dă El, să-l jertfim.”


Abel a procedat la fel: O jertfă a adus și el, Din oile întâi născute În turma sa – foarte plăcute Fiind în fața Domnului.


Atuncea, Iosia a dat, Pentru poporul adunat De Paști acolo, țapi și miei: Treizeci de mii fuseră ei. De-asemenea, mai dete-apoi, Un număr de trei mii de boi. Aceste animale date De împărat, au fost luate Din propria lui avuție Și date-au fost, cu bucurie.


„Luna aceasta-i prima lună Din an, de-acuma, pentru voi.


Moise-a chemat, atunci, la el, Pe cei bătrâni din Israel, Și le-a vorbit: „Voi să plecați, Căci trebuie ca să luați, Pentru familii, câte-un miel. Paștele vostru, este el Și trebuie să-l junghiați.


Dacă pentru un miel, la masă, Cei care sunt aflați în casă Se dovedesc a fi puțini, Să-i cheme și pe-ai lor vecini. Mielul va trebui luat Cu un vecin apropiat, Și cont va ține fiecare, De sufletele ce le are, Aflate în familia lui. Deci potrivit numărului De suflete ce le aveți, Să socotiți dar, cât puteți, Din mielu-acela să mâncați.


Păstrat, el trebuie să fie, Până când are ca să vie A paisprezecea zi din lună. În ziua ‘ceea, se adună Întreg neamul lui Israel, Iar seara, junghie-acel miel.


Domnul, lui Moise, i-a vorbit: „Ce strigăte am auzit? Tu să îi spui poporului, Care e voia Domnului. Le spune dar, aste cuvinte: „Porniți spre mare, înainte!”


I-au zis lui Moise, drept urmare: „Tu să vorbești, cu gura ta, Iar noi, cu toți, te-om asculta Căci nu mai vrem să-L auzim Pe Domnul, pentru că pierim.”


Aron a spus, în fața lor, Cuvintele ce le rostise Domnul, cu Moise, când vorbise. Moise, apoi, la rândul lui, Făcu-n fața poporului, Semnele care i s-au dat.


Ai să pornești, din nou, la drum, Și fiilor lui Israel, Le vei vorbi, în acest fel: „Eu, Domnul sunt! Eu sunt Cel care, Din ale voastre munci amare, Cu care sunteți apăsați, Am să vă scot. Veți fi scăpați, Din a Egiptului robie, Cu braț întins, și au să fie Mari judecăți. De-acolo, Eu


Al douăzecișicincilea An de robie începea Și paisprezece au trecut De când cetatea a căzut. Nu apucase să apună, Încă, a zecea zi din lună, Când mâna Domnului venise Asupra mea și mă răpise, Ducându-mă-n țara pe care Neamul lui Israel o are.


„Copiilor lui Israel, Le spune: „Dacă, un dar, vrea – Un om – lui Dumnezeu, să-I dea, Să știe cum că darul dat, Din vite trebuie luat – Deci din cireadă sau din turmă.


Apoi s-aducă – Domnului – O jertfă, pentru vina lui. Din turmă, o să trebuiască Să ia o parte femeiască – Oaie sau capră – cu menire De jertfă pentru ispășire. S-o dea apoi, preotului, Care, pentru păcatul lui – Așa precum v-am dat de știre – Are să facă ispășire.


În acest mod, veți proceda Mereu, atuncea când veți da Domnului, jertfe de-acest fel – Un bou, berbec, ied sau un miel.


Ioan, văzându-L pe Iisus – A doua zi – venind, a spus: „Iată, Mielul lui Dumnezeu, Care, al lumii păcat greu, O să-l ridice. Despre El,


Văzându-L, pe Iisus trecând, A zis, cu mâna arătând: „Iată-L, pe Mielul Domnului!”


Doar șase zile-i despărțea, De Paști, când, în Betania, La Lazăr – cel ce-a fost trezit, Din moarte – Domnul a venit.


A doua zi, o gloată care Era la praznicul cel mare, Când auzit-a că Iisus, Către Ierusalim, S-a dus,


Deci trebuie ca, măturat, Să fie vechiul aluat, Ca astfel – fără îndoială – Să fiți o nouă plămădeală – Așa precum v-ați arătat – În care nu e aluat, Căci al nost’ Paște, negreșit – Hristosul deci – a fost jertfit.


Mâine, în zori, când vă sculați, Aveți să fiți apropiați Pe seminții și o să fie Aleasă-atunci o seminție; Iar seminția arătată Prin sorți, va fi apropiată După familiile care, În componența sa, le are. Familia care, arătată, Este prin sorți, apropiată, Pe case-n urmă, trebuiește, Iar casa care se vădește A fi, de Domnul arătată Prin sorți, va fi apropiată Atunci, după ai ei bărbați.


Când au văzut a ei urgie, Locuitorii care sânt Pe fața-ntregului pământ, Îndată i s-au închinat. În al lor număr au intrat Numai acei oameni anume, Cari nu-și aveau scris al lor nume, În cartea vieții – carte care, În stăpânirea Lui o are De când pământul s-a-ntrupat, Mielul, cari fost-a junghiat.


Atuncea, Samuel s-a dus Și-un miel sugar, el a adus, Să-l dăruiască Domnului, Drept ardere, în fața Lui. Pentru Israel, a strigat La Domnul, cari l-a ascultat.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan