Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Exodul 1:11 - Biblia în versuri 2014

11 Au pus ispravnici, peste ei, Cari trebuiau, ca pe Evrei, Să-i asuprească, ne-ncetat, Prin muncile ce li s-au dat. În acest fel, s-au construit Cetățile ce s-au numit Pitom și Ramses, cetăți care Slujeau atuncea, drept hambare, Pentru Egipt. Oricum făceau,

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

11 Prin urmare, au pus peste ei stăpânitori, ca să-i asuprească prin munci grele. Astfel, ei au construit pentru Faraon cetățile-hambar Pitom și Ramses.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Atunci au desemnat pentru ei pe niște supraveghetori de sclavi, ca să îi exploateze (excesiv) cerându-le să care mari greutăți. Așa au construit orașele Pitom și Ramses, care au fost folosite ca hambare ale faraonului.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Au pus peste ei supraveghetori de lucrări forțate, ca să-i umilească prin munci grele. Astfel au zidit pentru Faraón cetățile-depozit Pitóm și Rámses.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Și au pus peste ei isprăvnicei, ca să-i asuprească prin munci grele. Astfel a zidit el cetățile Pitom și Ramses, ca să slujească de hambare lui Faraon.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Și au pus peste ei mai mari ca să‐i apese cu sarcinile lor. Și au zidit lui Faraon cetăți cu grânare: Pitom și Ramses.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Exodul 1:11
21 Iomraidhean Croise  

„În vremile ce au să vină” – Domnul a spus – „va fi străină, Sămânța ta, în altă țară. Roabă va fi și grea povară – În patru secole-ncheiate – Are a-i apăsa pe spate.


Iosif îi dete tatălui – Și fraților săi – o moșie Întinsă; iar acea câmpie Se afla într-un loc de șes – Chiar în ținutul lui Ramses.


Aste cetăți îi foloseau Drept magazii și-adăposteau Carele împăratului Precum și călărimea lui.


Când Ben-Hadad daru-a primit, Pe loc cu Asa s-a-nvoit Și a trimis oștirea lui, În contra Israelului. Oastea, în Dan, a pogorât Și-n urmă ea a tăbărât În toată țara cea pe care Neftali-n stăpânire-o are. Iionul a mai fost lovit Și Abel-Maim, către sfârșit.


Tadmorul, în pustiu găsit, Și-apoi cetățile pe care Ținutul din Hamat le are – Cetăți în care se-adunau Merindele ce se strângeau.


Din loc în loc ei se mutau Și pe la neamuri colindau, Căci tot treceau cetele lor, De la un neam, la alt popor, Sau de la o împărăție, La alta. Dar, în pribegie,


Din tinerețe, negreșit, Destul eu fost-am asuprit! Să spună-ntregul Israel, Dacă nu s-a-ntâmplat astfel!


Destul eu fost-am asuprit, Însă nu am fost biruit.


Pe când în staule ședeți Cu toții și odihnă-aveți, Pe-aripile de porumbel Argint s-a pus; are pe el, Pene de-un galben auriu.


„Poverile ce le-a purtat Pe umăr, i le-am descărcat Și nu mai ține-n mâna lui, Povara grea, a coșului.


La tot ce-a fost mai greu în țară, Ca să le facă viața-amară. Astfel, ei, lutul, îl scoteau Și cărămizi apoi, făceau, Iar muncile ogoarelor Erau tot pe umerii lor. În toate câte i-au silit Să facă, ei au dovedit Cum că de milă, sunt lipsiți, Față de cei ce-s asupriți.


La casa ei, Moise-a crescut Și-atunci când mare s-a făcut, Pe frații săi el a dorit Să-i vadă. Astfel, a ieșit Și-a priceput ce munci făceau, Precum și ce viață duceau. Un Egiptean, el a văzut Pe-un frate-al său că l-a bătut.


Domnul a zis: „Eu am văzut Chinul, prin care a trecut Poporul Meu, care-i robit La Egipteni, și-am auzit Și strigătul poporului. Deci Eu cunosc durerea lui.


Atunci, cei puși peste popor – Ispravnicii norodului, Precum și logofeții lui – Ieșiră de la împărat Și tuturor de veste-au dat, Despre porunca ce-au primit. Au zis: „Așa a poruncit, Azi, Faraon: „De-acum, să știți Că paie n-o să mai primiți!


Toți logofeți-atunci s-au dus, La Faraon, și-astfel i-au spus: „De ce te porți așa, cu noi?


Voi, însă, nevoiți sunteți, Ca norma să nu le-o scădeți, Ci cereți, cărămizi să facă, La fel ca la-nceput, chiar dacă Acum, poporul e silit S-adune paie. S-a vădit Că toți sunt niște leneși! Iată Pentru ce strigă ziua toată: „Haidem acuma, să ne ducem Și jertfe, Domnului, s-aducem.”


Furiei, mila, îi lipsește; Mânia-n valuri năvălește; Dar cine se va-mpotrivi Când gelozia va lovi?


În al Egiptului ținut, Părinții noștri au venit. Acolo, noi am locuit Un timp destul de-ndelungat. Dar Egiptenii s-au purtat Urât, cu noi: ne-au asuprit Părinții, și ne-au chinuit.


Cât, în Egipt, el a trăit, A fost supus la grea robie – Așa precum bine se știe – Căci i-a fost neamul chinuit, Neîncetat, și asuprit.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan