Estera 7:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ Harbona, astfel, a vorbit: „Iată, Haman a pregătit – Acasă – o spânzurătoare, Căci a dorit să îl omoare Pe Mardoheu, măria-ta. Știi că Iudeul acesta, Spre al tău bine, a vorbit. Spânzurătoarea s-a vădit A fi de vreo cincizeci de coți. Fă împărate, cum socoți.” Poruncă, împăratu-a dat: „Haman să fie spânzurat, Chiar pe spânzurătoarea lui!”

Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

⁹ Harbona, unul dintre eunucii care îi slujeau împăratului, a zis: ‒ Mai mult, iată și spânzurătoarea înaltă de cincizeci de coți, pe care a făcut-o Haman pentru Mardoheu, cel ce a vorbit spre binele împăratului, se află în curtea casei lui Haman. Împăratul a zis: ‒ Atârnați-l de ea!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ Harbona – unul dintre eunucii care îi slujeau regelui – a zis: „Să știți că există deja spânzurătoarea înaltă de cincizeci de coți, pe care o făcuse Haman pentru Mardoheu care vorbise pentru binele regelui. Ea este instalată în curtea casei lui Haman.” Regele a zis: „Spânzurați-l pe ea!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ Harbóna, unul dintre eunucii care stau înaintea regelui, a zis: „Iată, spânzurătoarea de cincizeci de coți pe care a făcut-o Amán pentru Mardohéu, cel care a vorbit bine despre rege, stă înălțată la casa lui Amán!”. Atunci regele a zis: „Spânzurați-l de ea!”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ Și Harbona, unul din fameni, a zis în fața împăratului: „Iată, spânzurătoarea pregătită de Haman pentru Mardoheu, care a vorbit spre binele împăratului, este ridicată în casa lui Haman, la o înălțime de cincizeci de coți.” Împăratul a zis: „Haman să fie spânzurat pe ea!”

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁹ Și Harbona, unul din fameni, a zis înaintea împăratului: Iată și lemnul înalt de cincizeci de coți, pe care‐l făcuse Haman pentru Mardoheu, care a vorbit bine pentru împărat, este în casa lui Haman! Și împăratul a zis: Spânzurați‐l pe el.

Estera 7:9 Iomraidhean Croise

2 Regi 9:32

Iehu, privind în sus, a zis: „Spuneți-mi dar acuma, cine – Din cei de sus – e pentru mine?” Cu Izabela se aflau Mulți dregători ce-o însoțeau. Curioși, atuncea, dintre ei, Se-apropiară doi sau trei Și pe fereastră au privit;

Estera 1:10

Gloata a petrecut din plin. A șaptea zi, vesel de vin, Ahașveroș a ordonat Să-i vină famenii de-ndat’. Șapte la număr, ei erau Și iată ce nume purtau: Întâi Mehuman și Bizta; Apoi Harbona, zis Bigta; Urmau Abagta și Zetar Și-n urmă Carcas. Așadar,

Estera 5:14

Atunci Zereș – soția lui – Și-ai săi prieteni îi vorbiră Și-n acest fel îl sfătuiră: „E bine, de Evreul moare. Ridică o spânzurătoare; S-o faci înaltă – dacă poți – Să aibă vreo cincizeci de coți, Iar mâine, du-te la-mpărat Și să îi ceri ca spânzurat Să fie Mardoheu. Apoi, Vesel vei merge înapoi, Cu împăratul, la ospăț. Acesta e al nost’ învăț.” Haman le-a ascultat vorbirea, Și i-a plăcut povățuirea Ce a primit-o. Imediat, Spânzurătoare-a ridicat.

Estera 6:14

Haman și-ai săi încă erau La masă strânși și mai vorbeau, Când fameni-împăratului Pătrunseră în casa lui. Haman, de fameni însoțit, S-a dus la prânzul pregătit Pentru-mpărat, de-mpărăteasă, În acea zi, la ea acasă.

Estera 6:2

Înscris acolo, s-a găsit Și ce făcuse Mardoheu Pentru-mpărat. Acel Iudeu Aflase ce au pus la cale Doi fameni ai măriei-sale. Bigtan și Tereș s-au numit Cei doi, iar ei au plănuit, Atuncea când s-au supărat, Să-ntindă mâna spre-mpărat. Dar Mardoheu, prinzând de veste Despre intențiile-aceste, Grabnic s-a dus de l-a-nștiințat Și de la moarte l-a scăpat.

Estera 8:7

Ahașveroș a ascultat Și-apoi astfel s-a adresat, Esterei și lui Mardoheu: „Iată, am dat, Esterei, eu, Casa avută de Haman. L-am spânzurat, căci avea-n plan, Uciderea Iudeilor.

Estera 9:14

Ahașveroș a poruncit Să fie-așa cum a dorit. Ai lui Haman fii, spânzurați, Au fost atunci. Iudei-aflați

Estera 9:25

Estera, însă, a venit În mare grabă la-mpărat, Iar el, în scris, porunci a dat Ca răul pe care Haman, Iudeilor, l-avuse-n plan Să-l făptuiască, înapoi, Peste al său cap – iar apoi, Peste ai săi feciori – să cadă. Toți au putut, astfel, să vadă Cum pe Haman l-au spânzurat Și cum feciorii i-au urmat.

Psalmi 141:10

În lațul răutăților, Să cadă cei ce se vădesc Nelegiuiri că săvârșesc, În timp ce eu, neîncetat, Din lațul lor voi fi scăpat!

Psalmi 35:8

Prăpădul să-i năpăstuiască, Pe ne-așteptate să-i lovească Și-n lațul ce a fost întins, Al lor picior să fie prins! În groapa lor, chiar ei să cadă, Pieirii să-i ajungă pradă!

Psalmi 73:19

Ei într-o clipă-s nimiciți! Pierdut e neamul răilor: Sunt spulberați, sunt risipiți. Năprasnic e sfârșitul lor.

Daniel 6:24

Grabnic apoi, a poruncit Să fie prinși cei ce-au venit Spre a-l pârî pe Daniel Și-a-l ocărî în chip și fel. Îndată, toți au fost luați Și pradă leilor lăsați. Soațele lor au fost luate Și-n groapă fost-au aruncate. Copiii lor au suferit Aceeași soartă, negreșit. Al gropii fund, nu l-au atins, Căci lei-nfometați i-au prins În gheare și le-au sfărâmat, Cu colții, oasele, de-ndat’.

Daniel 6:7

Iată că toți aceia cari Sunt căpitanii tăi cei mari – De tine puși ca să îți fie Slujbași peste împărăție – Cu cei care sunt dregători Ori sfetnici sau cârmuitori, Sunt de părere că e bine Ca o poruncă, de la tine, Asupra țării să pornească. Pe-aceasta să o însoțească Și o oprire aspră, care Va pedepsi pe fiecare, Dacă se face vinovat De faptul de a fi-nălțat Vreo rugă către cineva Sau către-un dumnezeu, cumva, Un timp ce-n ale vremii file Va număra treizeci de zile. În timpu-acesta, negreșit, Are să fie-ngăduit Ca rugi să fie înălțate, Doar către tine, împărate. Cel care nu se va supune La ceea ce porunca spune, Are să fie pedepsit Și-n groapa leilor, zvârlit.

1 Samuel 17:51

După ce, piatra, a zvârlit, La Filisteanul prăbușit Jos la pământ, a alergat David apoi, și i-a luat Sabia care o avea La cingătoare și cu ea, Capul i l-a tăiat îndată. Oastea de Filisteni, aflată Mai la oparte, a văzut Tot ceea ce s-a petrecut: Cum l-a ucis pe uriaș, Cu praștia, un copilaș. Pe dată, frica i-a-ncolțit Și-nspăimântați, ei au fugit.