4 Iată-mpărate că și eu – Și-asemenea și neamul meu – Am fost vânduți; și junghiați Avem să fim și-apoi prădați. Măcar dacă ne-ar fi vândut Ca robi sau roabe-aș fi tăcut. Însă vrăjmașul n-ar putea Să-nlocuiască pierderea Ce ți-ar fi fost pricinuită, De-ar avea sorți de reușită Planul pe cari l-a ticluit.”
4 căci atât eu, cât și poporul meu am fost vânduți, ca să fim nimiciți, uciși și distruși. Dacă am fi fost vânduți ca sclavi și ca sclave, aș fi tăcut, căci un astfel de necaz nu ar fi meritat atenția împăratului.
4 pentru că atât eu cât și poporul meu am fost trădați ca să fim distruși, omorâți și exterminați. Dacă am fi fost vânduți ca sclavi și ca sclave, aș fi tăcut – pentru că acest lucru nu ar fi meritat atenția regelui!”
4 Căci eu și poporul meu suntem vânduți pentru a fi nimiciți, uciși și distruși, cu toate că, dacă am fi vânduți ca sclavi și ca sclave, aș fi tăcut, căci [această] persecuție nu ar avea nicio valoare ca să fie deranjat regele”.
4 Căci eu și poporul meu suntem vânduți să fim nimiciți, înjunghiați și prăpădiți. Măcar dacă am fi vânduți să fim robi și roabe, aș tăcea, dar vrăjmașul n-ar putea să înlocuiască pierderea făcută împăratului.”
4 Căci suntem vânduți, eu și poporul meu, spre nimicire, ucidere și pierzare. Dar dacă am fi fost vânduți ca robi și roabe, mi‐aș fi ținut limba, cu toate că potrivnicul n‐ar putea înlocui împăratului pierderea.
Cu toate-acestea, iată, noi – Ca ai noști’ frați – suntem apoi. Copiii noștri – negreșit – Ca și ai lor s-au dovedit. Suntem, cu toții, la robie. La fel ajuns-au ca să fie Copiii pe care-i avem. Fără putere, noi suntem, Căci viile ce le aveam Și-ogoarele ce le lucram Nu-s ale noastre, nicidecum, Ci-s ale altora acum.”
În toată-mpărăția lui, Au fost trimiși alergători Să ducă tuturor scrisori. Prin ele, era poruncit Că trebuie-a fi nimicit Orice Iudeu, în orice loc. Milă n-a existat deloc: Bătrâni, femei, bărbați și prunci, Puteau fi omorâți atunci, În luna doisprezece care, Adar, se cheamă. Fiecare, Când ziua treisprezece vine, Putea ucide, pe oricine Dintre Evrei și-apoi prădate Vor fi averile lor, toate.
Cu cale ca să poruncești Ca el să fie nimicit, Atunci eu voi fi cântărit Talanți de-argint, chiar zece mii – Și-s mulți acești, cum bine știi – Ce vor fi duși la visterie Pentru a ta împărăție.”
Iudeii, cum că li s-a dat Voie, de la împărăție, Ca orișiunde au să fie, Toți laolaltă să se-adune Ca viața să și-o poată pune La adăpost, de-aceia care Ar fi voit să îi omoare. Astfel, le-a fost îngăduit, Ca pe oricine-ar fi-ndrăznit Să îi atace, să-l lovească, Să-l prade și să-l nimicească Cu toți ai săi – femei și prunci.
Estera, însă, a venit În mare grabă la-mpărat, Iar el, în scris, porunci a dat Ca răul pe care Haman, Iudeilor, l-avuse-n plan Să-l făptuiască, înapoi, Peste al său cap – iar apoi, Peste ai săi feciori – să cadă. Toți au putut, astfel, să vadă Cum pe Haman l-au spânzurat Și cum feciorii i-au urmat.
Trei căpetenii, a pus el, Peste aceștia. Daniel Fusese-alăturea de ei, Drept căpitan, între cei trei. Cetele dregătorilor, Le dădeau socoteală lor, Despre tot ce se petrecea, Căci în ăst fel se urmărea Ca împăratul, negreșit, Să nu ajungă păgubit.
Domnul din ceruri a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Sunt trei nelegiuiri pe care Țara lui Israel le are. Ba, patru sunt și pentru ele, Nu Îmi schimb planurile Mele. Neprihănitul, am văzut Cum că pe bani, a fost vândut. În cuget, n-au avut mustrări Când pe-o pereche de-ncălțări, Vândutu-l-au pe cel sărac.
Dar vai și-amar are să fie, De robul care se gândește: „Stăpânul meu mai zăbovește; Încă nu vine”, și pe toate Slugile sale, le va bate, Mâncând apoi și bând, cu sete, Până când are să se-mbete.
Domnul te va întoarce-apoi Și, pe corăbii, înapoi, Către Egipt, pornești, pe mare, Făcând iar, drumul, despre care, Eu îți spuneam: „Să nu-l mai vezi!” Acolo când tu ai să șezi, Ai să te vinzi vrăjmașului, Fiind robul și roaba lui; Și nimenea nu o să vie, Cumpărător, ca să îți fie.”
Rămâi cu mine-n astă vreme, Căci nu mai ai de ce te teme. Cel ce mă caută pe mine, Știu că voiește, și pe tine, Să te găsească, iar apoi Să ne omoare pe-amândoi. Dar lângă mine – negreșit – Tu ai să fii bine păzit.”