3 Estera a răspuns, de-ndat’: „Măria-ta, de-am căpătat Trecere-n față-ți și gândești Că vrei, ceva, să-mi dăruiești, Atunci dă-mi viața – te rog eu – Și scapă-l pe poporul meu! Cer îndurare-a arăta Față de noi, măria-ta!
3 Împărăteasa Estera a răspuns și a zis: ‒ Dacă am găsit bunăvoință înaintea ta, împărate, și dacă împăratul crede că este bine, cruță-mi viața! Aceasta este dorința mea. De asemenea, cruță-mi și poporul,
3 Regina Estera a răspuns astfel: „Dacă am găsit bunăvoință din partea ta – rege – și dacă regele consideră că este bine, salvează-mi viața! Aceasta este dorința mea. În același timp doresc să salvezi și poporul din care provin;
3 Regina Estéra i-a răspuns și a zis: „Dacă am aflat har în ochii tăi, rege, dacă este bine pentru rege, să-mi fie dată viața pentru ceea ce caut și cea a poporului meu pentru ceea ce eu cer!
3 Împărăteasa Estera a răspuns: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, împărate, și dacă găsește cu cale împăratul, dă-mi viața – iată cererea mea – și scapă pe poporul meu – iată dorința mea!
3 Și împărăteasa Estera a răspuns și a zis: Dacă am aflat har în ochii tăi, o împărate, și dacă va găsi bine împăratul, să mi se dea viața mea la rugămintea mea și poporului meu la cererea mea:
Ai săi slujbași, la el, s-au dus Și-aste cuvinte i le-au spus: „Știm că-mpărații cei pe care Poporul Israel îi are, Mereu, miloși, s-au dovedit. Iată, găsim că-i potrivit, Cu saci să ne înfășurăm Și frânghii să ne așezăm În jurul capului. Apoi, Va trebui să mergem noi, La împăratul cel pe care Neamul lui Israel îl are. Poate că el te va ierta, Dacă în fața lui, vei sta.”
Ahazia, din nou, a pus Alt căpitan, care s-a dus, Cu oamenii ce îi avea – Căci peste cincizeci stăpânea – Pân’ la Ilie. L-a găsit, Pe munte stând și i-a vorbit, După ce-ntâi i s-a-nchinat Și-n fața lui a-ngenunchiat: „Tu ești om al lui Dumnezeu. Pentru-a mea viață, te rog eu, Și pentru cei ce sunt cu mine. Scumpă să fie – pentru tine – Viețile noastre. Am văzut
De-asemeni, Mardoheu atunci, Cuprinsul acelei porunci Vestită-n Susa, i l-a dat, Ca el să-i fie arătat Esterei. A mai poruncit Ca ea să meargă, negreșit, La împărat, să stăruiască Și astfel să le izbăvească Întregul neam. Hatac s-a dus
De trecere am dobândit În fața ta – ca negreșit, Să vii iar, la ospăț, la mine. Să-l iei și pe Haman cu tine, Căci mâine am să îndrăznesc Să-ți spun ceea ce îmi doresc.”
Iar împăratu-a părăsit Ospățul, căci s-a mâniat Și în grădină a plecat. Haman, văzând că sorți nu are, Rămase-a cere îndurare De la Estera. Vedea bine Că nu mai este, pentru sine, Putință de-a scăpa cu viață. Spaima i se citea pe față, Știind cum că pieirea lui, În mintea împăratului, E hotărâtă. S-a-ndreptat
„De trecere am dobândit, Dacă plăcută m-a găsit Măria-ta, atunci îl voi Ruga să-ntoarcă înapoi Scrisorile ce-au fost trimise În țară, de Haman, și scrise Pentru a-i pierde pe Iudei. Tu împărate, dacă vrei Să-i izbăvești, vestește-n țară Că ceea ce, întâia oară Haman ceruse-a fi-mplinit, Acum e de-mpărat oprit.
Tu să le spui: „Eu l-am rugat, Pe Zedechia – pe-mpărat – Să nu mă vâre la-nchisoare, Din nou, în casa cea în care Și înainte m-a trimis Și-i a lui Ionatan. I-am zis Să se arate-ndurător, Căci teamă mi-e că am să mor!”