Estera 5:2 - Biblia în versuri 20142 Să-i vină-n față. Uluit, Când împăratul a zărit-o Stând în picioare, a privit-o Cu bunătate și cu drag. A-ntins, spre ea, al său toiag Drept semn că poate să poftească În casă și să îi vorbească. Faic an caibideilTuilleadh tionndaidheanNoua Traducere Românească2 Împăratul a văzut-o pe împărăteasa Estera stând în curte. Ea a găsit bunăvoință înaintea lui, și el i-a întins Esterei sceptrul de aur pe care-l ținea în mână. Estera s-a apropiat și a atins vârful sceptrului. Faic an caibideilBiblia în Versiune Actualizată 20182 El a văzut-o pe regina Estera stând în curte. Ea a fost agreată și acceptată de el. I-a întins Esterei sceptrul lui de aur pe care îl ținea în mână. Estera s-a apropiat și a atins vârful sceptrului. Regele a întrebat-o: Faic an caibideilVersiunea Biblia Romano-Catolică 20202 Când a văzut-o regele pe regina Estéra, care stătea în curte, ea a aflat har în ochii lui. Regele a întins către Estéra sceptrul de aur care era în mâna lui, iar Estéra s-a apropiat și a atins vârful sceptrului. Faic an caibideilBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu2 Când a văzut împăratul pe împărăteasa Estera în picioare în curte, ea a căpătat trecere înaintea lui. Și împăratul a întins Esterei toiagul împărătesc pe care-l ținea în mână. Estera s-a apropiat și a atins vârful toiagului. Faic an caibideilTraducere Literală Cornilescu 19312 Și a fost așa: cum a văzut împăratul pe împărăteasa Estera stând în curte, ea a aflat har în ochii săi și împăratul a întins Esterei toiagul de aur care era în mâna sa și Estera s‐a apropiat și a atins vârful toiagului. Faic an caibideil |
Din toate fetele-adunate, Estera fu cea mai plăcută, De-ndată ce a fost văzută De famenu-mpăratului. Ea căpătă-naintea lui Trecere mare, și-a primit Tot ceea ce i-a trebuit Pentru-a sa hrană și-mbrăcat. Chiar șapte slujnice i-a dat Și-apoi cu ele împreună, O așeză în cea mai bună Odaie-aflată-n grija lui, Din casa împăratului.
Nu pot să intru la-mpărat, Dacă la el, nu m-a chemat. O lege e, ce pedepsește Pe-acela care îndrăznește – Fie femeie sau bărbat – Ca să pătrundă, nechemat, În curtea împăratului, Din interiorul casei lui. Dacă cumva s-a întâmplat Și cineva tot a intrat Fără să fi avut chemare, Sorți de-a scăpa cu viață, n-are. El va fi omorât de-ndat’. Numai așa va fi scăpat, Dacă-mpăratul, semn, îi face Pentru a fi lăsat în pace, Cu-al său toiag de aur care Va fi-ndreptat spre-acela care, La el, să vină, a-ndrăznit – Așa doar, fi-va izbăvit. Iar eu, la el, n-am fost chemată. Treizeci de zile-s de când, iată Că pe-mpărat nu l-am văzut. Deci, nu știu ce e de făcut.”