Estera 5:1 - Biblia în versuri 20141 Trei zile au trecut îndată. Apoi Estera, îmbrăcată În haina sa împărătească, Merse în curtea cea domnească. Pe jilțul său de împărat, Ahașveroș sta așezat, Atunci când ea a îndrăznit Faic an caibideilTuilleadh tionndaidheanNoua Traducere Românească1 A treia zi, împărăteasa Estera s-a îmbrăcat cu hainele împărătești și a venit în curtea interioară a palatului împăratului, chiar în fața palatului împăratului. Împăratul ședea pe tronul său imperial, în palatul împărătesc, în fața intrării palatului. Faic an caibideilBiblia în Versiune Actualizată 20181 A treia zi, Estera s-a îmbrăcat cu hainele ei de regină și a venit în curtea interioară a palatului regelui, chiar în fața palatului lui. Regele stătea pe tronul imperial, în palatul lui, cu fața spre intrarea palatului. Faic an caibideilVersiunea Biblia Romano-Catolică 20201 A treia zi, Estéra s-a îmbrăcat cu [hainele] sale regale și a venit în curtea interioară a casei regelui, în fața casei regelui. Regele stătea pe tronul său de domnie, în fața ușii casei. Faic an caibideilBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu1 A treia zi, Estera s-a îmbrăcat cu hainele împărătești și a venit în curtea dinăuntru a casei împăratului, înaintea casei împăratului. Împăratul ședea pe scaunul lui împărătesc, în casa împărătească, în fața ușii casei. Faic an caibideilTraducere Literală Cornilescu 19311 Și a fost așa: a treia zi Estera s‐a îmbrăcat cu haina de împărăteasă și a stat în curtea dinăuntrul casei împăratului, în dreptul casei împăratului: și împăratul ședea pe scaunul său de împărat în casa împărătească în fața intrării casei. Faic an caibideil |
Nu pot să intru la-mpărat, Dacă la el, nu m-a chemat. O lege e, ce pedepsește Pe-acela care îndrăznește – Fie femeie sau bărbat – Ca să pătrundă, nechemat, În curtea împăratului, Din interiorul casei lui. Dacă cumva s-a întâmplat Și cineva tot a intrat Fără să fi avut chemare, Sorți de-a scăpa cu viață, n-are. El va fi omorât de-ndat’. Numai așa va fi scăpat, Dacă-mpăratul, semn, îi face Pentru a fi lăsat în pace, Cu-al său toiag de aur care Va fi-ndreptat spre-acela care, La el, să vină, a-ndrăznit – Așa doar, fi-va izbăvit. Iar eu, la el, n-am fost chemată. Treizeci de zile-s de când, iată Că pe-mpărat nu l-am văzut. Deci, nu știu ce e de făcut.”
„Du-te și pe Iudei i-adună – Pe cei ce-n Susa sunt veniți – Și pentru mine să postiți Trei zile – fără să mâncați, Fără să beți – și așteptați! Și eu, cu slujnicele mele, Postesc în zilele acele. Apoi voi merge la-mpărat, În ciuda legii ce s-a dat. Iar dacă trebuie să mor, Pieri-voi pentru-al meu popor!”
Când Mardoheu, plin de sfială, Ieși din curțile domnești, Cu mândre haine-mpărătești Era gătit, de împărat. Haină albastră a purtat Și-o mantie de in subțire, În care-au fost țesute fire De purpură. Pe cap purtase Cununa ce o căpătase Spre cinstea sa, de la-mpărat, Făcută din aur curat. În Susa fost-a bucurie În acea zi și veselie.
Deci, poruncește, negreșit, Să fie bine-acum păzit, Mormântul Său, trei zile-n rând, Să nu le dea, cumva, prin gând, Discipolilor, să-I răpească Trupul și-apoi să răspândească Vestea că El a înviat. Așa de se va fi-ntâmplat, Această-nșelăciune are S-ajungă a fi și mai mare Decât e cea de prima dată.”