Estera 4:3 - Biblia în versuri 2014

³ Oriunde-n țară ajungea Porunca dată, aducea Amară jale-ntre Iudei. Cuprinși de-o mare groază, ei Au început ca să postească Să plângă, să se învelească În sac și în cenușă-ndată.

Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

³ În fiecare provincie, în fiecare loc unde ajungea decretul cu hotărârea împăratului, era bocet mare printre iudei. Era post, plânset și jale și mulți se culcau acoperiți cu o pânză de sac și cu cenușă.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³ În fiecare provincie și în fiecare loc unde ajungea decretul care conținea decizia regelui, era mare jale printre iudei. Ei posteau, plângeau și boceau. Mulți se culcau îmbrăcați cu haine de sac, presărându-și cenușă pe ei.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³ În toate provinciile, în fiecare loc unde erau făcute cunoscute cuvântul regelui și decretul lui, era jale mare printre iudei, post, bocet și vaiet; mulți se prosternau în sac și cenușă.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³ În fiecare ținut unde ajungea porunca împăratului și hotărârea lui, a fost o mare jale printre iudei: posteau, plângeau și se boceau și mulți se culcau în sac și cenușă.

Traducere Literală Cornilescu 1931

³ Și în orice ținut unde venea porunca împăratului și hotărârea sa, era jale mare între iudei și post și plângere și strigăt și mulți s‐au culcat în sac și cenușă.

Estera 4:3 Iomraidhean Croise

Estera 1:1

De mult, în timpu-ndepărtat, Ahașveroș, ca împărat, A stăpânit din India Și până-n Etiopia. Când se-ntâmplau aceste fapte, O sută douăzeci și șapte Erau ținuturile care Formau împărăția-i mare.

Estera 3:12

Din luna-ntâi, s-a nimerit A treișpea zi să fi venit, Atunci când marele-mpărat Astă decizie-a luat. Apoi, toți logofeți-au scris Epistole ce s-au trimis, Pe dată, în împărăție. Astfel, toți au putut să știe De hotărârea-mpărătească, Putând oricine să citească Scrisorile, în limba lui. Inelul împăratului, E cel cu care-au întărit Tot ceea ce s-a stabilit La sfatul împăratului.

Estera 4:16

„Du-te și pe Iudei i-adună – Pe cei ce-n Susa sunt veniți – Și pentru mine să postiți Trei zile – fără să mâncați, Fără să beți – și așteptați! Și eu, cu slujnicele mele, Postesc în zilele acele. Apoi voi merge la-mpărat, În ciuda legii ce s-a dat. Iar dacă trebuie să mor, Pieri-voi pentru-al meu popor!”

Estera 4:2

Înfășurat în sacul lui, La poarta împăratului În urmă, s-a înfățișat, Deși cel care-i îmbrăcat În acest fel era oprit În acel loc de-a fi venit.

Estera 4:4

Estera fost-a înștiințată De slujnici și famenii ei, Despre ce-a fost, pentru Evrei, Chiar de-mpăratul, pregătit. Împărăteasa s-a-ngrozit Aflând acestea. A luat Un rând de haine și l-a dat La slujitori, ca ei să-l dea Lui Mardoheu și să îi ia Sacul acela, de pe el; Dar unchiul ei n-a vrut defel.

Estera 9:31

Fiind în ăst fel întărite Acele zile rânduite Pentru Purim, de Mardoheu Și de Estera. Tot mereu, Aceste zile s-au serbat, Din neam în neam, neîncetat, În amintirea postului Ținut și al necazului Ce a lovit al lor popor, Pricinuind plânsetul lor.

Iov 2:8

Un ciob de sticlă a luat Sărmanul Iov, de-a scărpinat Piele-ai spuzită de puroi Și în cenușă-a stat apoi.

Isaia 22:12

Și totuși, Cel care, mereu, E al oștirii Dumnezeu, Iată că-n acea zi vă cheamă Să plângeți și – de bună seamă – Cu pumni-n piept să vă loviți, Încinși numai în saci să fiți Și capul ras să îl aveți.

Isaia 22:4

De-aceea zic: „Nu vă uitați La mine, ci să mă lăsați Să plâng amar. Nu stăruiți Mângâietori ai mei să fiți, Pentru necazul cel pe care Sărmanul meu popor îl are!

Isaia 58:5

Oare, Îmi e Mie, plăcut, Postul pe care l-ați ținut? Credeți că-Mi place să privesc Cum oamenii își chinuiesc Ale lor suflete, când vin Și-o zi de post, ‘nainte-Mi, țin? Credeți că poate să Îmi placă Atunci când ei, capul, își pleacă, Asemeni unui pipirig, Sau când, cutremurați de frig, Pat în cenușă, ei își fac Și-și întind oasele pe sac? Aceasta-i ziua postului, Plăcută-n fața Domnului?

Езекиел 27:30

Strigăte mari și jalnice Și țipete amarnice Vor scoate, din pricina ta. Doar în cenușă ei vor sta Și de necazul tău cel mare, Pe cap, țărână-au să-și presare.

Daniel 9:3

Spre Domnul Dumnezeul meu, Fața – atunci – mi-am întors eu. Cu rugăciuni L-am căutat Și cereri multe-am înălțat. Rugile mi le-am însoțit Cu posturi multe, negreșit. Numai în sac m-am îmbrăcat Și în cenușă m-am culcat.

Iona 3:6

La cel care a stăpânit Acel oraș – s-a auzit Spusa lui Iona, că nu-i șagă Acesta a-nțeles și-ngrabă, De pe-al său tron s-a ridicat; Cu sac, mantia și-a schimbat Și în cenușă a șezut.

Matei 13:42

Și-n flăcări, fi-vor aruncați. E plânsul, în acel cuptor, Și cu scrâșnirea dinților.

Matei 22:13

Iar împăratu-a poruncit: „Hei, slujitori! Iute-l legați Și-apoi, afară-l aruncați, În negura plânsetelor Și în scrâșnirea dinților!

Matei 25:30

Luați-l, pe-acest rob netrebnic, Rob ce s-a dovedit nevrednic! Din fața mea, doresc să piară! Să fie aruncat afară, În negura plânsetelor Și în scrâșnirea dinților!”

Iosua 7:6

Când Iosua a auzit, De-nfrângerea ce-a suferit Poporul său, și-a sfâșiat Haina și-apoi s-a aruncat, Jos, în țărână, și-a zăcut Până când seară s-a făcut – Acolo-n fața Domnului – Șezând lângă chivotul Lui. Bătrânii toți, din Israel, Au fost alăturea de el, Și-n cap, țărână, și-au turnat.

1 Samuel 11:4

Astfel, un grup de soli s-a dus Până la Ghibea și au spus – La toți cari fost-au în cetate – Ce încercări neașteptate Lovit-au Iabesul. De-ndat’, Întreg poporul a strigat Și-a plâns apoi, cu mic, cu mare. Ghibea era cetatea-n care, Saul, în acel timp, ședea.