Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Estera 3:8 - Biblia în versuri 2014

8 Apoi Haman, grabnic, s-a dus, La împăratul și i-a spus: „Ascultă-mă, măria-ta! În toată-mpărăția ta, Printre popoare, risipit, Este un neam deosebit Cari ține doar legile lui Și nu pe-ale-mpăratului. Nu e un lucru potrivit Să lași să steie liniștit Acest popor. Dacă găsești

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

8 Atunci, Haman i-a zis împăratului Ahașveroș: ‒ Există un anumit popor care a fost împrăștiat și împărțit printre popoare, în toate provinciile împărăției tale, un popor ale cărui legi sunt diferite de ale tuturor popoarelor și care nu împlinește legile împăratului. Nu este în folosul împăratului să-i lase în pace!

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Apoi Haman i-a zis regelui Ahașveroș: „Există un popor care a fost dispersat și împărțit printre celelalte popoare, în toate provinciile imperiului tău. Acesta este un popor ale cărui legi sunt diferite de ale tuturor celorlalte popoare. Ele sunt diferite chiar și de legile regelui. Nu este normal ca regele să tolereze acest fapt!

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Atunci, Amán i-a zis regelui Artaxérxe: „Există un popor împrăștiat și risipit în toate provinciile imperiului tău; legile lor se deosebesc de cele ale tuturor popoarelor, și legile regelui nu le împlinesc: nu este în folosul regelui să-i lase în pace.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Atunci, Haman a zis împăratului Ahașveroș: „În toate ținuturile împărăției tale este risipit un popor deosebit între popoare, care are legi deosebite de ale tuturor popoarelor și nu ține legile împăratului. Nu este în folosul împăratului să-l lase liniștit.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Și Haman a zis împăratului Ahașveroș: Este un popor împrăștiat și risipit printre popoarele din toate ținuturile împărăției tale și legile lor se deosebesc de ale oricărui popor; și ei nu țin legile împăratului; și nu este în folosul împăratului să‐i sufere.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Estera 3:8
25 Iomraidhean Croise  

Când Asuerus se găsea Drept împărat în Persia – În vremea lui de început – O plângere i s-a făcut, Prin care-nvinuiți erau Cei ce-n Ierusalim ședeau, Precum și cei ce se aflară Atunci, în a lui Iuda țară.


Doamne, acum, adu-Ți aminte, Că Tu ai dat aste cuvinte, Lui Moise – robul Tău – și-apoi El le rostise pentru noi. Prin ceea ce a glăsuit, În felu-acesta, ne-ai vorbit: „Atuncea, când păcătuiți, Printre popoare, risipiți, Veți fi cu toții. Dar apoi,


Cu cale ca să poruncești Ca el să fie nimicit, Atunci eu voi fi cântărit Talanți de-argint, chiar zece mii – Și-s mulți acești, cum bine știi – Ce vor fi duși la visterie Pentru a ta împărăție.”


Când Mardoheu a auzit Tot ceea ce s-a poruncit, Haina și-a rupt și s-a-mbrăcat În sac și-apoi și-a presărat Cenușă-n cap. Astfel gătit, El, prin cetate, a pornit Să-și strige-amărăciunea mare, Cu țipete sfâșietoare.


„Dar, oare, nu ai auzit Când oamenii au glăsuit În acest fel: „Cu-adevărat, Două familii a lăsat Domnul, după ce le-a ales Și dintre neamuri le-a cules?” Oameni-aceștia dovedesc Că foarte mult disprețuiesc Poporul Meu. În ochii lor, Ei nici măcar nu-s un popor.”


Precum o oaie rătăcită Care, de lei, a fost gonită, E Israel. A fost mâncat – Întâi – de cel înscăunat Peste Asiria și iată Că ultimul ce se arată E Nebucadențar, cel care În Babilon e cel mai mare. El este cel care-a venit Și-ale lui oase le-a zdrobit.”


Astfel, la oamenii acei, Du-te și spune despre ei: „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn precum și Dumnezeu: „Chiar dacă-i țin îndepărtați Și printre neamuri răsfirați – În diferite țări – se cheamă Că totuși, Eu – de bună seamă – Un timp, drept Templu le-am slujit În țara-n care au venit.”


Dar voi lăsa o rămășiță, Ieșită din a voastră viță. De sabie, va fi cruțată, Atunci când fi-va-mprăștiată Printre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ.


Cu-acest prilej, niște Haldei, Având gând rău pentru Iudei, Să îi pârască au cătat – Atunci – în față la-mpărat.


Oameni-acei au cuvântat Din nou, zicând către-mpărat: „Pe Daniel, l-am găsit noi – Pe cel luat prins de război, Din Iuda – că a încălcat Poruncile ce tu le-ai dat. De trei ori, zilnic, Daniel Intră în casă, unde el Se roagă-apoi, Celui pe care, Drept Domn, poporul său Îl are!”


Când împăratu-a auzit Lucrul acesta, s-a mâhnit Nespus de mult și se gândea În ce fel, oare, ar putea Să-l scape-apoi pe Daniel. Cu acest gând s-a trudit el, Pân’ la apusul soarelui.


Ale Israelului ramuri, Am să le-mprăștii printre neamuri. Am să scot sabia apoi, Ca să alerge după voi. Țara, atunci, va rămânea Ca un pustiu; de-asemenea, Cetățile voastre-ntărite Au să rămână pustiite.


Ci pentru că M-au mâniat, În lume, i-am împrăștiat Și-astfel, la neamuri, au șezut, Pe care nu le-au cunoscut. În urma lor, am pustiit Țara, încât n-a mai voit – După aceea – nimenea Să vină ca să șeadă-n ea, Pentru că țara cea plăcută Fost-a-n pustie prefăcută!”


Îl văd, din vârful stâncilor, Din culmile dealurilor; Acest popor cari se zărește, Foarte departe locuiește. Aflați dar, că ale lui ramuri, Nu sunt cuprinse între neamuri.


Mirați, Iudeii se-ntrebau, Căci ei, nedumeriți, erau: „Unde vrea, oare, să se ducă? Spre Grecia oare-o apucă, La cei care s-au răspândit În acea țară? I-a găsit, Pe-aceia doar, să îi învețe? Vrea – Grecilor – să dea povețe? Cum spune, că n-o să-L găsim?


Că omu-acesta, negreșit, Este o ciumă; plănuiește Rele, mereu, și-i răzvrătește Pe toți Iudeii care sânt, Azi, risipiți pe-acest pământ. De-asemeni, el e cel mai mare, Între Nazarineni – cel care,


Însă, am vrea să auzim Părerea ta, pentru că știm Cum că partida ta stârnește, În orice loc unde vorbește, Numai împotrivire mare.”


Atuncea, Domnul Dumnezeu Îi va aduce înapoi, Pe robii voștri, iar de voi Va avea milă și-ndurare; Vă va lua pe fiecare, Dintre popoarele cari sânt Pe fața-ntregului pământ – Pe unde-ați fost împrăștiați – Și iarăși fi-veți adunați.


Voiam să zic: „Cu o suflare Îl voi lua pe fiecare”, Voi șterge pomenirea lor Din mijlocul popoarelor!


Domnul, a voastră adunare, O-mprăștie peste popoare, Lăsând din ale voastre ramuri Un număr mic doar, printre neamuri,


„Iacov, rob al lui Dumnezeu Și-al Domnului Iisus, mereu, Spre semințiile pe care, Neamul lui Israel le are, În diferite părții aflate – Și-s doisprezece – sănătate!


„Petru, acel care e pus Apostol, în Hristos Iisus, Către aleșii cari trăiesc, Printre străini, și se găsesc – Unii, prin Pont, împrăștiați, Alți-n Galatia aflați, Precum și-n Capadocia, Bitinia și Asia –


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan