Estera 3:2 - Biblia în versuri 2014

² Toți slujitorii cari erau La-mpărăție-ngenuncheau Și se-nchinau în fața lui, După a împăratului Poruncă, dată tuturor. Un om doar, în acel popor, Genunchii nu și-i îndoia, Căci să se-nchine, nu voia În fața lui Haman, mereu: Acela era Mardoheu.

Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

² Toți slujitorii împăratului, care stăteau la poarta împăratului, îngenuncheau și se plecau înaintea lui Haman, căci așa le poruncise împăratul. Mardoheu însă nu îngenunchea și nu se pleca cu fața la pământ.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Toți slujitorii regelui care stăteau la poarta regală, îngenuncheau și se aplecau până la pământ în fața lui Haman – pentru că așa le poruncise regele. Dar Mardoheu nu îngenunchea și nu se apleca.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Toți slujitorii regelui care erau la poarta regelui se plecau și se prosternau înaintea lui Amán, căci așa poruncise regele în privința lui. Însă Mardohéu nu se pleca și nici nu se prosterna.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² Toți slujitorii împăratului care stăteau la poarta împăratului plecau genunchiul și se închinau înaintea lui Haman, căci așa era porunca împăratului cu privire la el. Dar Mardoheu nu-și pleca genunchiul și nu se închina.

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Și toți slujitorii împăratului care erau la poarta împăratului se plecau și se așterneau înaintea lui Haman: căci așa poruncise împăratul pentru el. Dar Mardoheu nu se pleca și nu se așternea.

Estera 3:2 Iomraidhean Croise

Geneza 41:43

La gât. Cu cinste, l-a urcat În carul care l-a urmat Pe-al său. În fața lui, strigau Soldații: „În genunchi!” Cădeau Toți, în genunchi, în fața lui. Astfel, țara Egiptului, Spre stăpânire, a fost dată Lui Iosif. Lui, puterea toată,

Estera 2:19

În urmă, când se adunară Fetele iar – a doua oară – La poarta împăratului Sta Mardoheu. Copila lui,

Estera 2:21

Când Mardoheu la poartă sta Și-nfrigurat, vești, aștepta De la Estera, s-a-ntâmplat Că doi fameni s-au supărat Pe-Ahașveroș. Ei se numeau Bigtan și Tereș și erau În slujba împăratului, Ca păzitori ai pragului Acestuia. Ei au voit Să îl lovească, negreșit Și-n mare grabă, pe-mpărat.

Estera 2:5

În capitala statului – În Susa – era un Iudeu, Cari se numise Mardoheu. El era fiul lui Iair – Iar dacă mergem pe-al său șir – Era și fiul lui Șimei Și al lui Chis. Acești Iudei – Precum și Mardoheu – provin Din ramura lui Beniamin.

Estera 3:1

După tot ce s-a întâmplat, Ahașveroș a ridicat Atuncea – chiar în acel an – La rang și cinste, pe Haman. De neam, el fost-a Agaghit, Și Amedata s-a numit Al său părinte. Ridicat La mare cinste, de-mpărat, Haman avea scaunul pus – Față de ceilalți – mai presus.

Estera 3:3

Dar slujitorii-mpărătești, Cari stau la porțile domnești, L-au întrebat, plini de mirare: „De ce calci tu porunca, oare, Când ea e dată de-mpărat?”

Estera 3:5

Haman văzut-a foarte bine Cum că nu vrea să se închine În fața sa, acel Iudeu Cu numele de Mardoheu. Pe dată, el s-a mâniat

Estera 5:9

În ziua ‘ceea, a ieșit Haman, vesel și mulțumit, Dar s-a-ntâlnit cu Mardoheu. Când a văzut că ăst Iudeu Nu-i dă respectul cuvenit – Căci nici măcar nu s-a clintit În fața lui – s-a supărat, Și tare s-a mai mâniat.

Psalmi 15:4

Privește cu dispreț la cel Ce-i vrednic de disprețuit, Însă cu cinste i-a primit Pe cei care – de bună seamă – Vădesc față de Domnul, teamă. Mereu, el este de cuvânt; Dacă va face-un jurământ, Nu își ia vorba înapoi, Chiar de-i în pagubă apoi.

Exodul 17:14

Din ceruri, glasul Domnului, Lui Moise-i zise: „Să se scrie Totul, în carte, să se știe Și-astfel, de-acuma înainte, Să fie-aducere aminte, Tot ceea ce s-a petrecut Și tot ce, astăzi, s-a făcut. Să-i spui lui Iosua apoi, Precum că iată, șterge-l-voi, Pe Amelec, de pe pământ Și pe toți cei cari cu el sânt. Am să îi șterg de peste fire, Să piară și-a lor pomenire!”

Exodul 17:16

În urmă, el a cuvântat: „Fiindcă brațul și-a-nălțat În contra Domnului, mereu, Război va duce Dumnezeu, Cu Amelec și al său ram De pe pământ, din neam în neam!”

Daniel 2:49

După aceea, l-a rugat Chiar Daniel, pe împărat, Să lase trebile pe care Ținutul Babilon le are, Pe mâini și-n grija celor trei Care prieteni îi sunt ei. Primul, Șadrac, este chemat. El, de Meșac, este urmat, Iar cel de-al treilea, negreșit, Drept Abed-Nego, e numit. Doar Daniel a mai rămas Lângă-mpărat, în acel ceas, Pentru că fost-a locul lui, La curtea împăratului.

Deuteronom 25:19

Atunci când o să ai odihnă – Când Dumnezeu îți va da tihnă – După ce ai să-i nimicești Pe-ai tăi vrăjmași și-ai să primești Țara promisă-n stăpânire Ca să îți fie moștenire, Lui Amalec nu-i da uitare, Ci șterge-i neamul, de sub soare.”

Filipeni 2:10

În acest Nume-al lui Iisus, Orice genunchi – din cer, de sus, Din lume sau de sub pământ – Se va pleca. Limbi, câte sânt,

1 Samuel 15:3

Te pregătește dar, de drum! Du-te la Amalec acum, Să-l nimicești de peste fire! Să nu faci vreo deosebire, Ci să ucizi femei, bărbați, Copii și prunci – tot ce aflați! Să nu cruțați măgari sau boi, Cămile sau turme de oi.”