Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Estera 1:3 - Biblia în versuri 2014

3 Erau trei ani de când ședea Ahașveroș și-mpărățea, Când el cu cale a găsit Că este timpul potrivit Ca un ospăț mare să dea Supușilor ce îi avea. Astfel, pofti pe domnitori Și pe ai săi mulți slujitori. Capii oștirii Perșilor Precum și cei ai Mezilor Și căpeteniile toate Peste ținuturi așezate, Se-nfățișară-n fața lui.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

3 În al treilea an al domniei sale, Ahașveroș a dat un ospăț în cinstea tuturor demnitarilor și a slujitorilor săi. Conducătorii armatei Persiei și ai Mediei, nobilii și conducătorii provinciilor se aflau înaintea lui.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Era al treilea an al guvernări lui. Atunci Ahașveroș a organizat un banchet în cinstea tuturor demnitarilor și a slujitorilor lui. Comandanții armatei Persiei și ai Mediei împreună cu cei bogați și cu toți conducătorii provinciilor, erau acolo, înaintea regelui.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 În al treilea an al domniei lui, a dat un ospăț tuturor domnitorilor și slujitorilor săi. Căpeteniile oștirii perșilor și mezilor, mai-marii și capii ținuturilor s-au strâns înaintea lui.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 și în anul al treilea al domniei sale a făcut un ospăț tuturor mai marilor săi și slujitorilor săi; puterea Persiei și a Mediei, aleșii și mai marii ținuturilor erau înaintea lui,

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Estera 1:3
16 Iomraidhean Croise  

A treia zi, s-a întâmplat Că Faraonul și-a serbat Ziua aniversării sale. El a găsit, atunci, cu cale, Un praznic mare ca să dea, Slujbașilor ce îi avea.


Când Solomon s-a deșteptat, Uimit de ceea ce-a visat, Către Ierusalim s-a dus Și-arderi de tot el a adus – Drept jertfe ce aveau menire De daruri pentru mulțumire – Lângă chivotul Domnului. Apoi, pentru slujbașii lui, Un mare-ospăț a pregătit Unde, pe toți, el i-a poftit.


„Așa vorbește Cir, cel care, În Persia, este mai mare: „Al cerurilor Dumnezeu, Putere-a dat brațului meu, Căci țările de pe pământ În mâna mea, acuma, sânt. Iată că Domnul a venit La mine și mi-a poruncit, Grabnic, o casă să-I zidesc. Vrea, casa, să o construiesc În Iuda, în cetatea care, Ierusalim, drept nume, are.


Lângă-mpărat ședea Carșena, Șetar, Admata și Marsena, Tarsis, Meres și Memucan. Cei șapte erau pe prim plan – Ca domnitori ai Persiei Și-asemenea ai Mediei – Văzând fața-mpăratului. Deci, în împărăția lui, Ei, între toți, primii erau, Căci cel dintâi loc îl aveau.


Atuncea, a imperiului Strălucitoare bogăție – Precum și-ntreaga măreție A slavei sale minunate – Fost-au, cu fală, arătate, De împărat, supușilor; Astfel, văzut-au ochii lor, Toată imensa bogăție Și sclipitoarea măreție – Cum spun a cronicilor file – O sută și optzeci de zile.


Un praznic dat de împărat În cinstea ei, prilej cu care El a făcut o ușurare A sarcinilor ce erau Peste ținuturi și-apăsau. Nespus de darnic s-a vădit, Căci multe daruri a-mpărțit.


Se potrivea tocmai să fie Luna întâi, zisă Nisan. Ahașveroș, în acel an, Chiar doisprezece ani făcea De când în țară stăpânea. Atuncea, Pur au aruncat – Cari tălmăcit, sorți, a-nsemnat – ‘Naintea marelui Haman, Pe zile și pe luni din an Pân’ la a douăsprezecea – Adar, acesta se numea.


Un vis grozav m-a răscolit Și multe mi-a descoperit. Asupritorul asuprește, Pustiitorul pustiește. „Elamule, hai, suie-te! Tu, Medio, hai, scoală-te Și împresoară! Am să fac După cum este al Meu plac Și va-nceta oftarea lor” – A zis Domnul oștirilor.


„Săgețile le ascuțiți Și scuturile le gătiți! Domnul i-a ațâțat pe cei Ce-s împărați ai Mediei, Ca să se-ndrepte, cu război, Spre Babilon, căci vrea apoi, Să nimicească-a lui suflare. Este o zi de răzbunare, E răzbunarea Domnului, Din pricina Templului Lui.


Cel care fost-a împărat – Și Belșațar era chemat – Dete-un ospăț la toți cei cari Erau slujbașii săi mai mari. Slujbași-aceștia se vădeau O mie-n număr că erau. Vin, la ospăț, ei au avut, Iar împăratul a băut, În fața lor, din vinu-acel.


Cuvântul „Împărțit” arată Că-mpărăția ți-e luată Și e-mpărțită Mezilor Și-asemenea și Perșilor!”


Dariu găsi, apoi, cu cale, Să pună-n fruntea țării sale – De-ndată – niște dregători Care să-i fie slujitori. În număr trebuit-au deci, A fi o sută douăzeci, Cari răspândiți urmau să fie În toată-ntinsa-mpărăție.


Berbecele ce l-ai văzut – Cari două coarne a avut – Închipuie pe-aceia cari Sunt peste Mezi și Perși mai mari, Deci pe-mpărații Mezilor Și-asemenea ai Perșilor.


Însă, o zi tot a venit, Care, prilej, i-a oferit, De-a-și pune planu-n aplicare. Era o zi de sărbătoare, Căci împăratu-și celebra Aniversarea. El era Bine dispus, în ziua ‘ceea. Fruntașilor, din Galileea, Boierilor și celor cari Erau, ai oastei lui, mai mari, Un prânz le dete, fastuos.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan